sim sm [At: I. IONESCU, M. 90 / V: sin sn / Pl: ~i / E: nct] (Ban; Olt) Pește din familia acipenseridelor, asemănător cu șipul.

SIM- v. sin-.

SIM- elem. sin¹-.

*sim- prefix V. si-.

CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme.

chim² sms [At: ENC. VET. 38 / V: ~us / E: lat chymus] (Fzl) Pastă moale, rezultată din digestia stomacală a alimentelor. corectat(ă)

chimus sms vz chim²

si sm [At: ANTONESCU, D. / Pl: ? / E: it, fr si] (Muz) 1 Denumire simbolică în notația silabică a celei de a șaptea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale H). 2 Sunet corespunzător lui si (1). 3 Notă corespunzătoare lui si (2).

sin-⁷ [At: DN³ / V: sim- / E: it sin-, fr sin-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Împreună. 2 Cu.

sin⁴ sn vz sim

șim sm vz chim

CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă de alimente parțial digerate, care se găsește în timpul digestiei în stomac și în duoden. – Din fr. chyme.

CHIM s.n. Amestec rezultat din digerarea alimentelor în stomac. [Pl. -muri, var. chimus s.n. / < fr. chyme, cf. gr. chymos – umoare].

CHIMUS s.n. v. chim.

SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].

CHIM s. n. amestec din digerarea parțială a alimentelor în stomac. (< fr. chyme, lat. chymus, gr. khymos, umoare)

SIL- elem. sin¹-.

SIN¹-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)

*chim n., pl. urĭ (vgr. hymós, d. héo, vărs. V. chil, parenchim). Fiziol. Un fel de tercĭ în care se prefac alimentele în stomah primu grad de mistuire.

*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con și care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză.

3) *sin- prefix, V. si-.

chim s. n., pl. chimuri

chim s. n., pl. chimuri

chim s. n., pl. chimuri

SIM temă comună formată din truncherea numelor: Simeon, Simon, Zosim, Gherasim. I. 1. Sim (Moț; Ard II); -ești s. (Dm); -escu. 2. Simu, ar. (Ant Ar; Cara 92); -l, Țicău, mold., sec XVIII; -lescu. 3. Sima b., frecv. pren. mold. (Dm; Ștef; Mar; M mar; P Bor 42); ard., 1138 (11 – 13 C I 3); olt. (Hur 324); – f., 1713 (Sd XV 88). Sima soția lui Stroe stolnicul Buzescu. Sima = Sema sora lui Iane (17 B II 267); Șima ereĭ (P Gov f° 40 vo). 4. Sîma = Sima b, (16 A I 587); + -ache: Simache, N., prof. + -an: Siman (17 B IV 183); -ul t. și fam. (16 A III 133), mold., (Sd VII 343); -u (Sd XVI); Simăneasa f. (17 A II 238), marital. II. Cu sufixe: 1. + -ac Simaca, Gh., mold. (Sd V 416). 2. + -așco: Simașco 16 A331); – vătăman (Băl II). 3. + -co: Simco și Simcă (17 B I 93, 137); Simca b. (Dm; Ștef; 16 B I 112; 16 A III 332); +-cea: Simcea (Hur 324); Simcelescu, act. 4. + -icel: Simicel, pictor. 5. + -iș + man: Simișman (Ard II 150). 6. + -oc: Simoc, act. 7. + -ota: Simota, ar. fam. (Cara 88). 8. Cu fonetism lat. magh. ș < s: Șima (16 B 361); Șimanu (Mar 8); -l, Oana, b. (Sd X 347) 9. Probabil + -ilă: Sim/ila t; -ilea b. (Grd 11); -ilescu; -ileasca; -ilachi (Arh).

sim, simi, s.m. (reg.) pește asemănător cu șipul.