CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă rezultată din digestia gastrică a alimentelor. – Din fr. chyme.

chim¹ sn vz chimen

chim² sms [At: ENC. VET. 38 / V: ~us / E: lat chymus] (Fzl) Pastă moale, rezultată din digestia stomacală a alimentelor. corectată

CHIM, chimuri, s. n. Masă semilichidă de alimente parțial digerate, care se găsește în timpul digestiei în stomac și în duoden. – Din fr. chyme.

CHIM s.n. Amestec rezultat din digerarea alimentelor în stomac. [Pl. -muri, var. chimus s.n. / < fr. chyme, cf. gr. chymos – umoare].

CHIM s. n. amestec din digerarea parțială a alimentelor în stomac. (< fr. chyme, lat. chymus, gr. khymos, umoare)

*chim n., pl. urĭ (vgr. hymós, d. héo, vărs. V. chil, parenchim). Fiziol. Un fel de tercĭ în care se prefac alimentele în stomah primu grad de mistuire.

chimús sms vz chim²

CHÍMUS s.n. v. chim.

chim s. n., pl. chímuri

chim s. n., pl. chímuri