2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. **. Expr. (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.

silue sf [At: NEGULICI / P: ~lu-e~ / V: (înv) ~lhu~, (reg) sulie~ / Pl: ~te / E: fr sihouette] 1 Desen unicolor, de obicei negru, în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc., reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 2 Imagine reală a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond (mai luminos) Si: formă. 3 (Pex; ccr) Ființă, lucru etc. proiectate ca o umbră pe un fond (mai luminos). 4 Desen din placaj sau carton (reprezentând o siluetă de om), pe care se fixează țintele la tir. 5 Formă zveltă și bine proporționată a unei persoane. 6 Corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane. 7 (Pgn) Corp (2). 8 (Îe) A face ~ A deveni zvelt. 9 (Îae) A slăbi (1).

SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.

SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine a unei ființe sau a unui obiect, proiectată ca o umbră pe un fond mai luminos. În ușa bucătăriei, siluetă neagră cu fustele ei lungi, stătea, cu brațele încrucișate, bucătăreasa... Nu i se putea vedea fața. Era doar o siluetă neagră în ușa luminată. DUMITRIU, N. 53. După ce Hăsmașul Mare dispare în urmă, spre miazănoapte, nu trece multă vreme și alți munți își fac apariția în față, profilîndu-și siluetele pe cerul limpede dinspre miazăzi. BOGZA, C. O. 160. Tînărul, de cînd plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului în care apăruse silueta capitalei. REBREANU, R. I 13. ◊ Loc. adv. (Rar) În siluete = văzîndu-li-se numai contururile. Valuri de lumină lin se cernCînd pentr-o clipă în fundul văii Sub conul de lumină Patrula-n siluete negre Apare. CAMIL PETRESCU, V. 44. ♦ Chip șters și întunecat, care nu poate fi distins în amănunte. Din întuneric s-au apropiat două siluete. SAHIA, N. 45. ♦ Talie zveltă și bine proporționată; făptură. Se hrănea cu un castron de iaurt, toată ziua, și cu verdețuri.Păstrează silueta! îți spunea ea distinsă și cochetă. PAS, Z. I 90. Priveam silueta elegantă a fetei. SADOVEANU, P. S. 240. Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S. 6. ◊ Expr. (Familiar) A face siluetă = a deveni zvelt, a slăbi. 2. Desen unicolor, mai ales negru, lucrat în creion ori în tuș sau decupat din hîrtie, pînză, placaj etc., reprezentînd conturul unui lucru pe un fond de altă culoare.

SILUÉTĂ s.f. 1. Imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezintă contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton pe care sunt fixate țintele la tir. ♦ Element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case etc. 2. Talie zveltă, bine proporționată. ♦ (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt, a slăbi. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouette, cf. Silhouette – controlor general impopular al finanțelor în Franța].

SILUÉTĂ s. f. 1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ◊ desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir. ◊ element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case. 2. talie zveltă. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi. (< fr. silhouette)

SILUÉTĂ ~e f. 1) Imagine (a unui lucru sau a unei ființe) proiectată sub formă de undă pe un fond luminos. 2) Configurație a corpului unei persoane; statură. 3) Contur al unei ființe sau al unui obiect desenat sau decupat. 4) Talie zveltă, bine proporționată. [Sil. -lu-e-] /<fr. silhouette

siluetă f. desen negru ce reprezentă o figură prin umbra ei: apar pe zarea roșie ’n negre siluete AL. (= fr. silhouette).

*siluétă f., pl. e (fr. silhouette și silouette, după numele luĭ Ștefan de Silhouette, controlor general financiar în Francia la 1759, dizgrațiat după opt lunĭ și ridiculizat pin asemenea desemne). Desemn care reprezentă în negru toată figura urmînd linia profiluluĭ întocmaĭ ca o umbră. Pin ext. Ceĭa ce se profilează la distantă: siluetele plopilor. Ființă care se distinge în întuneric: silueta unuĭ hoț se ivi pe zid. Fig. Instantanee, schiță care exprimă pe scurt caracterele unuĭ om. V. mogîldeață.

SILUETÁ vb. I. tr. (Liv.) A contura, a desena o siluetă. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouetter].

SILUETÁ vb. tr. 1. a contura o siluetă. 2. (teatru, cinem.) a interpreta un rol. (< fr. silhouetter)

siluetá vb. I (teatru, film) A crea un anumit personaj ◊ „Mihai Berechet l-a siluetat în creion pe doctorul Caius.” Cont. 20 IX 63 p. 4. ◊ „Mihaela Juvara a siluetat cu duritate și simț al proporțiilor o femeie-fiară.” R.lit. 2 V 74 p. 17; v. și 1 XII 79 p. 6 (din siluetă; cf. fr. silhouetter; DN3 – alte sensuri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siluétă (-lu-e-) s. f., g.-d. art. siluétei; pl. siluéte

siluétă s. f. (sil. -lu-e-), pl. siluéte

siluetá vb., ind. prez. 1 sg. siluetéz, 3 sg. și pl. silueteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILUÉTĂ s. 1. formă. (O ~ străbate întunericul.) 2. linie, talie. (Are o ~ zveltă.)

SILUE s. 1. formă. (O ~ străbate întunericul.) 2. linie, talie. (Are o ~ zveltă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face siluetă expr. a slăbi.

Intrare: siluetă
  • silabație: si-lu-e-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silue
  • silueta
plural
  • siluete
  • siluetele
genitiv-dativ singular
  • siluete
  • siluetei
plural
  • siluete
  • siluetelor
vocativ singular
plural
silhuetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silueta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silueta
  • siluetare
  • siluetat
  • siluetatu‑
  • siluetând
  • siluetându‑
singular plural
  • siluetea
  • siluetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siluetez
(să)
  • siluetez
  • siluetam
  • siluetai
  • siluetasem
a II-a (tu)
  • siluetezi
(să)
  • siluetezi
  • siluetai
  • siluetași
  • siluetaseși
a III-a (el, ea)
  • siluetea
(să)
  • silueteze
  • silueta
  • siluetă
  • siluetase
plural I (noi)
  • siluetăm
(să)
  • siluetăm
  • siluetam
  • siluetarăm
  • siluetaserăm
  • siluetasem
a II-a (voi)
  • siluetați
(să)
  • siluetați
  • siluetați
  • siluetarăți
  • siluetaserăți
  • siluetaseți
a III-a (ei, ele)
  • siluetea
(să)
  • silueteze
  • siluetau
  • silueta
  • siluetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

siluetă silhuetă

  • 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: formă attach_file 3 exemple
    exemple
    • În ușa bucătăriei, siluetă neagră cu fustele ei lungi, stătea, cu brațele încrucișate, bucătăreasa... Nu i se putea vedea fața. Era doar o siluetă neagră în ușa luminată. DUMITRIU, N. 53.
      surse: DLRLC
    • După ce Hăsmașul Mare dispare în urmă, spre miazănoapte, nu trece multă vreme și alți munți își fac apariția în față, profilîndu-și siluetele pe cerul limpede dinspre miazăzi. BOGZA, C. O. 160.
      surse: DLRLC
    • Tînărul, de cînd plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului în care apăruse silueta capitalei. REBREANU, R. I 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială rar În siluete = văzându-li-se numai contururile.
      exemple
      • Valuri de lumină lin se cern – Cînd pentr-o clipă în fundul văii Sub conul de lumină Patrula-n siluete negre Apare. CAMIL PETRESCU, V. 44.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin extensiune Ființă sau lucru astfel proiectate.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Chip șters și întunecat, care nu poate fi distins în amănunte.
        exemple
        • Din întuneric s-au apropiat două siluete. SAHIA, N. 45.
          surse: DLRLC
    • 1.3. Personaj abia schițat într-o operă literară.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: făptură attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se hrănea cu un castron de iaurt, toată ziua, și cu verdețuri. – Păstrează silueta! îți spunea ea distinsă și cochetă. PAS, Z. I 90.
      surse: DLRLC
    • Priveam silueta elegantă a fetei. SADOVEANU, P. S. 240.
      surse: DLRLC
    • Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S. 6.
      surse: DLRLC
  • 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă de om) pe care sunt fixate țintele la tir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. Element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case etc.
    surse: DN

etimologie: