2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILÍTĂ s. f. v. silit1.

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

sâlit1 sn[1] vz silit2 corectată

  1. În original, incorect sm LauraGellner

silit1 sn [At: LTR2 / V: (rar) sf / E: fr, eg silite, ger Silit] Material termorezistent pe bază de carbură de siliciu și adaosuri mici de materiale ceramice.

silit3, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 476 / V: (reg) sâl~ / Pl: ~iți, ~e / E: sili] 1-2 a, av (Care este făcut) împotriva voinței sale Si: forțat, impus, silnic (7). 3-4 a, av (Care este) lipsit de naturalețe Si: afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic (17-18), studiat, teatral. 5 a (Înv; d. femei) Violat. 6 a (Asr; d. acțiuni, mișcări etc) Grăbit (3). 7 smf (Îvr) Persoană care se află sub dominația cuiva. 8 a (Înv; cu valoare de superlativ) Extraordinar. 9 a (Înv) Total.

silit2 sn [At: ALR II / I MN 113, 2 839/141 / V: (reg) sâl~ / E: sili] 1 (Rar) Silință (3). 2 (Reg; îf sâlit; șîcs ~ul morii) Termen folosit în strigături de copiii care participă la obiceiul de lăsatul secului, în timp ce rotesc torțe aprinse.

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILÍT, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

SILÍT n. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILÍT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILÍT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

arată toate definițiile

Intrare: silit (adj.)
silit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
  • sili
  • silita
plural
  • siliți
  • siliții
  • silite
  • silitele
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
  • silite
  • silitei
plural
  • siliți
  • siliților
  • silite
  • silitelor
vocativ singular
plural
Intrare: silit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sili
  • silita
plural
genitiv-dativ singular
  • silite
  • silitei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silit (adj.)

etimologie:

  • vezi sili
    surse: DEX '98 DEX '09

silit (s.n.) silită

  • 1. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: