2 intrări

  • silabisi silabisa silabiza silabizi silavisi
  • silabă silabi silaba silavă sileavă silevă

Articole pe această temă:

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).

silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi2 (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi2 (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabizá, silabizez (HASDEU, L. V. 136), vb. I.

A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

silabisì v. a împreuna literele în silabe.

SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

silea[1] sf vz silabă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

SILÁBĂ, silabe, s. f. Fiecare dintre unitățile sonore ale cuvîntului, formată dintr-unul sau mai multe foneme cu o culme de sonoritate și de expirație și despărțită de celelalte prin depresiuni de sonoritate și de expirație. Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156. Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50. [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Silabă închisă = silabă terminată în consoană. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală.

SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].

arată toate definițiile

Intrare: silabisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabisi
  • silabisire
  • silabisit
  • silabisitu‑
  • silabisind
  • silabisindu‑
singular plural
  • silabisește
  • silabisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabisesc
(să)
  • silabisesc
  • silabiseam
  • silabisii
  • silabisisem
a II-a (tu)
  • silabisești
(să)
  • silabisești
  • silabiseai
  • silabisiși
  • silabisiseși
a III-a (el, ea)
  • silabisește
(să)
  • silabisească
  • silabisea
  • silabisi
  • silabisise
plural I (noi)
  • silabisim
(să)
  • silabisim
  • silabiseam
  • silabisirăm
  • silabisiserăm
  • silabisisem
a II-a (voi)
  • silabisiți
(să)
  • silabisiți
  • silabiseați
  • silabisirăți
  • silabisiserăți
  • silabisiseți
a III-a (ei, ele)
  • silabisesc
(să)
  • silabisească
  • silabiseau
  • silabisi
  • silabisiseră
silabisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silabiza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silabizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sila
  • silaba
plural
  • silabe
  • silabele
genitiv-dativ singular
  • silabe
  • silabei
plural
  • silabe
  • silabelor
vocativ singular
plural
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabi
  • silabire
  • silabit
  • silabitu‑
  • silabind
  • silabindu‑
singular plural
  • silabește
  • silabiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabesc
(să)
  • silabesc
  • silabeam
  • silabii
  • silabisem
a II-a (tu)
  • silabești
(să)
  • silabești
  • silabeai
  • silabiși
  • silabiseși
a III-a (el, ea)
  • silabește
(să)
  • silabească
  • silabea
  • silabi
  • silabise
plural I (noi)
  • silabim
(să)
  • silabim
  • silabeam
  • silabirăm
  • silabiserăm
  • silabisem
a II-a (voi)
  • silabiți
(să)
  • silabiți
  • silabeați
  • silabirăți
  • silabiserăți
  • silabiseți
a III-a (ei, ele)
  • silabesc
(să)
  • silabească
  • silabeau
  • silabi
  • silabiseră
silaba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sileavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silevă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)