2 intrări
Articole pe această temă:
35 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).
silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi2 (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi2 (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabizá, silabizez (HASDEU, L. V. 136), vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
silabisì v. a împreuna literele în silabe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
silabă sf [At: M. COSTIN, O. 319 / V: (înv) ~avă (S și: sillavă, syllavă), (îvr) ~bi, ~levă / S și: (înv) sillabă / A și: (înv) silabă / Pl: ~be / E: lat syllaba, fr syllabe] Parte a unui cuvânt, alcătuită dintr-unul sau mai multe sunete, rostită într-o singură emisiune a vocii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silabi1 sf vz silabă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silabisa v vz silabisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silabiza v vz silabisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silabizi v vz silabisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silavă sf vz silabă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silavisi v vz silabisi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sileavă[1] sf vz silabă
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silevă sf vz silabă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
SILÁBĂ, silabe, s. f. Fiecare dintre unitățile sonore ale cuvîntului, formată dintr-unul sau mai multe foneme cu o culme de sonoritate și de expirație și despărțită de celelalte prin depresiuni de sonoritate și de expirație. Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156. Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50. [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Silabă închisă = silabă terminată în consoană. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILABIZÁ vb. I v. silabisi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
silabisi silabiza silabisa silabizi silavisi
- 1. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exempleexemple
- Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128.surse: DLRLC
- Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336.surse: DLRLC
- absolut Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489.surse: DLRLC
- absolut Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88.surse: DLRLC
- absolut Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucheri
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba neogreacă sillávizo (după silabă).surse: DEX '09
silabă silabi silaba silavă sileavă silevă
- 1. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator.surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exempleexemple
- Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156.surse: DLRLC
- Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50.surse: DLRLC
- [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336.surse: DLRLC
- 1.1. Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană.surse: DEX '09 DLRLC
- 1.2. Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză syllabesurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
- limba latină syllabasurse: DEX '09 DEX '98 DN