silabă sf [At: M. COSTIN, O. 319 / V: (înv) ~avă (S și: sillavă, syllavă), (îvr) ~bi, ~levă / S și: (înv) sillabă / A și: (înv) silabă / Pl: ~be / E: lat syllaba, fr syllabe] Parte a unui cuvânt, alcătuită dintr-unul sau mai multe sunete, rostită într-o singură emisiune a vocii.