50 de definiții pentru sihlă silhă țâhlă țihlă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1] corectată

  1. În original țîhlă. gall

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țấhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: sílhă (COȘBUC, P. I 161), țíhlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.

SÍHLĂ ~e f. Pădure mică, deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; hățiș. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva

sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].

síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. -. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.

SÍLHĂ s. f. v. sihlă.

ȚẤHLĂ s. f. v. sihlă.

sahelbe sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz sihilă LauraGellner

salbă2 sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original: vz silhă, care te trimite la cuv. sihlă LauraGellner

sălhă[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită incorect: silhă LauraGellner

sâlhă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta silhă, consemnată în definiția principală de 2 ori — LauraGellner

sâluă[1] sf vz sihlă corectată

  1. În original, tipărit greșit: sâlnă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: sihlă
  • silabație: si-hlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihlă
  • sihla
plural
  • sihle
  • sihlele
genitiv-dativ singular
  • sihle
  • sihlei
plural
  • sihle
  • sihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silhă
  • silha
plural
  • silhe
  • silhele
genitiv-dativ singular
  • silhe
  • silhei
plural
  • silhe
  • silhelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhlă
  • țâhla
plural
  • țâhle
  • țâhlele
genitiv-dativ singular
  • țâhle
  • țâhlei
plural
  • țâhle
  • țâhlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihlă
  • țihla
plural
  • țihle
  • țihlele
genitiv-dativ singular
  • țihle
  • țihlei
plural
  • țihle
  • țihlelor
vocativ singular
plural

sihlă silhă țâhlă țihlă

  • 1. Pădure deasă de copaci tineri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hățiș 3 exemple
    exemple
    • Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48.
      surse: DLRLC
    • În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215.
      surse: DLRLC
    • Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: