2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
siderat, ~ă a [At: H. LOVINESCU, T. 161 / Pl: ~ați, ~e / E: sidera] (Liv) Surprins (1).
SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A stupefia. – Din fr. sidérer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sidera vt [At: IBRĂILEANU, D. 127 / Pzi: ~rez / E: fr sidérer] 1 (Liv; c. i. oameni) A străfulgera cu privirea. 2 A provoca cuiva uimire Si: a stupefia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A stupefia. – Din fr. sidérer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Bogdan
- acțiuni
SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Rar) A țintui, a străfulgera cu privirea. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scînteietori. IBRĂILEANU, A. 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIDERA vb. I. tr. (Liv.) A încremeni, a împietri, a stupefia. [< fr. sidérer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIDERA vb. tr. a încremeni, a împietri, a stupefia. (< fr. sidérer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sidera vb., ind. prez. 1 sg. siderez, 3 sg. și pl. siderează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sidera, siderezverb
- diferențiere A țintui, a străfulgera cu privirea. DLRLC
- Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scînteietori. IBRĂILEANU, A. 127. DLRLC
-
etimologie:
- sidérer DEX '09 DEX '98 DN