11 definiții pentru sictiri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SICTIRÍ, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

SICTIRÍ, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

sictiri [At: KLEIN, D. 426 / V: (îrg) sit~ (Pzi: 3 sitirește 3 și (reg) sitire) (reg) săt~ / Pzi: ~resc / E: sictir] 1-2 vtr (Fam) A(-și) adresa cuvântul injurios „sictir” Si: (înv) a sictirisi (1). 3-4 vtr (Pex) A (se) drăcui (1-2). 5-6 vtr (Pgn) A (se) înjura. 7 vt (C. i. oameni) A alunga adresând cuvinte injurioase Si: (înv) a sictirisi (4). 8 vt (Pex) A îndepărta în mod grosolan pe cineva Si: (înv) a sictirisi (5). 9 vr A pleca repede de undeva Si: (fam) a se căra.

SICTIRÍ, sictiresc, vb. IV. Tranz. A alunga înjurînd, a înjura. Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174.

A SICTIRÍ ~ésc tranz. (persoane) A alunga în mod brutal. /Din sictir

sictirésc v. tr. (d. sictir). Triv. Alung cu vorba „sictir”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sictiri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictiresc, imperf. 3 sg. sictirea; conj. prez. 3 să sictirească

sictirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictirésc, imperf. 3 sg. sictireá; conj. prez. 3 sg. și pl. sictireáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SICTIRÍ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

sictiri vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva.

Intrare: sictiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sictiri
  • sictirire
  • sictirit
  • sictiritu‑
  • sictirind
  • sictirindu‑
singular plural
  • sictirește
  • sictiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sictiresc
(să)
  • sictiresc
  • sictiream
  • sictirii
  • sictirisem
a II-a (tu)
  • sictirești
(să)
  • sictirești
  • sictireai
  • sictiriși
  • sictiriseși
a III-a (el, ea)
  • sictirește
(să)
  • sictirească
  • sictirea
  • sictiri
  • sictirise
plural I (noi)
  • sictirim
(să)
  • sictirim
  • sictiream
  • sictirirăm
  • sictiriserăm
  • sictirisem
a II-a (voi)
  • sictiriți
(să)
  • sictiriți
  • sictireați
  • sictirirăți
  • sictiriserăți
  • sictiriseți
a III-a (ei, ele)
  • sictiresc
(să)
  • sictirească
  • sictireau
  • sictiri
  • sictiriseră
sătiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sictiri, sictirescverb

  • 1. familiar A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hai pașol cu capra, du-te, strigă ea, și-l sictirește. CONTEMPORANUL, III 206. DLRLC
    • format_quote Domnia banii că lua Și pe Stanca-o sictirea. MAT. FOLK. 122. DLRLC
    • format_quote El o sictiri, îi trase două palme și trimețînd-o la gîște, se sui pe cal și plecă la bal. ȘEZ. VI 174. DLRLC
etimologie:
  • sictir DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.