2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.

SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.

SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face un efort (fizic sau intelectual); a se opinti, a se sili. V. forța. Se sforța să nu-și arate nemulțumirea. REBREANU, R. I 257.

SFORȚÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].

SFORȚÁ vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)

A SE SFORȚÁ mă ~éz intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. /cf. S + a sforța, it. sforzare

*sforțéz (mă) v. refl. (it. sforzarsi, fr. s’efforcer. V. forțez). Mă silesc, mă străduĭesc, mă opintesc, îmĭ încordez puterile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sforțá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sforțeáză

sforțá vb., ind. prez. 1 sg. sforțéz, 3 sg. și pl. sforțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFORȚÁ vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)

SFORȚA vb. 1. a se forța, a se opinti, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ să ridice bolovanul.) 2. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a se năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 3. a încerca, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.) 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)

SFÓRȚĂ s. v. caznă, chin, dinamism, efort, energie, forțare, forță, impetuozitate, muncă, osteneală, putere, robustețe, sforțare, silință, strădanie, străduință, tărie, trudă, vigoare, vitalitate, vlagă, zbatere.

sforță s. v. CAZNĂ. CHIN. DINAMISM. EFORT. ENERGIE. FORȚARE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. PUTERE. ROBUSTEȚE. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TĂRIE. TRUDĂ. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. ZBATERE.

Intrare: sforța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sforța
  • sforțare
  • sforțat
  • sforțatu‑
  • sforțând
  • sforțându‑
singular plural
  • sforțea
  • sforțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sforțez
(să)
  • sforțez
  • sforțam
  • sforțai
  • sforțasem
a II-a (tu)
  • sforțezi
(să)
  • sforțezi
  • sforțai
  • sforțași
  • sforțaseși
a III-a (el, ea)
  • sforțea
(să)
  • sforțeze
  • sforța
  • sforță
  • sforțase
plural I (noi)
  • sforțăm
(să)
  • sforțăm
  • sforțam
  • sforțarăm
  • sforțaserăm
  • sforțasem
a II-a (voi)
  • sforțați
(să)
  • sforțați
  • sforțați
  • sforțarăți
  • sforțaserăți
  • sforțaseți
a III-a (ei, ele)
  • sforțea
(să)
  • sforțeze
  • sforțau
  • sforța
  • sforțaseră
Intrare: sforță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sforță
  • sforța
plural
  • sforțe
  • sforțele
genitiv-dativ singular
  • sforțe
  • sforței
plural
  • sforțe
  • sforțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)