2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFIDARE, sfidări, s. f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. – V. sfida.
SFIDARE, sfidări, s. f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. – V. sfida.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfidare sf [At: GHICA, C. E. II, 621 / Pl: ~dări / E: sfida] 1 Înfruntare plină de dispreț Si: bravadă, sfruntare. 2 (Ccr) Atitudine, faptă, gest etc. provocator Si: bravadă, sfruntare. 3 (Rar) Amenințare (1). 4 Opunere temeinică, în ciuda consecințelor (grave) Si: bravadă, desfidere, (înv) desfid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDARE, sfidări, s. f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; dispreț provocator, desfidere. E un act de mare îndrăzneală, în orice caz o sfidare aproape, adusă legilor supreme. BOGZA, C. O. 218. Atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. REBREANU, R. II 15. C-un ifos de sfidare și c-o obrăznicie, ce nu mai e de mirare la oameni care nu mai au nimic de pierdut, ei strigară la toate sfaturile și amenințările ce li se făceau. VLAHUȚĂ, O. A. I 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDARE s.f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; înfruntare. [< sfida].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfida vt [At: HELIADE, O. I, 338 / Pzi: 1 ~dez, 3 ~dează, (înv) sfidă / E: it sfidare] 1 (C. i. oameni) A înfrunta cu o atitudine de dispreț Si: a brava, a sfrunta. 2 (C. i. oameni) A privi cu o atitudine provocatoare Si: a brava, a sfrunta. 3-8 (Rar) A amenința (1-6). 9 (C. i. manifestări ale oamenilor, ale unor fenomene și procese naturale, primejdii, concepte etc.) A se opune temeinic, nesocotind consecințele (grave) Si: a brava, a desfide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva sau ceva cu dispreț și în mod provocator; a desfide. În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDA vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDA vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SFIDA ~ez tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*sfidéz v. tr. (it. sfidare. V. desfid). Desfid, privesc pe cineva provocator chemîndu-l la luptă saŭ la întrecere dacă-ĭ dă mîna.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfidare s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfidare s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfidare s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfidez, 3 sfidează; conj. prez. 1 sg. să sfidez, 3 să sfideze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfida (a ~) vb., ind. prez. 3 sfidează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfida vb., ind. prez. 1 sg. sfidez, 3 sg. și pl. sfidează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFIDARE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morții.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFIDARE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morții.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIDA vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFIDA vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfida (-dez, -at), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfidare, sfidărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: desfidere dispreț înfruntare
- E un act de mare îndrăzneală, în orice caz o sfidare aproape, adusă legilor supreme. BOGZA, C. O. 218. DLRLC
- Atitudinea aceasta de sfidare a realității poate să-i pericliteze averea și viața. REBREANU, R. II 15. DLRLC
- C-un ifos de sfidare și c-o obrăznicie, ce nu mai e de mirare la oameni care nu mai au nimic de pierdut, ei strigară la toate sfaturile și amenințările ce li se făceau. VLAHUȚĂ, O. A. I 162. DLRLC
-
etimologie:
- sfida DEX '09 DEX '98 DN
sfida, sfidezverb
- 1. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64. DLRLC
-
etimologie:
- sfidare DEX '09 DEX '98 DN