sfidare sf [At: GHICA, C. E. II, 621 / Pl: ~dări / E: sfida] 1 Înfruntare plină de dispreț Si: bravadă, sfruntare. 2 (Ccr) Atitudine, faptă, gest etc. provocator Si: bravadă, sfruntare. 3 (Rar) Amenințare (1). 4 Opunere temeinică, în ciuda consecințelor (grave) Si: bravadă, desfidere, (înv) desfid.