19 definiții pentru sfetnic svetnic sfeadnic sfeatnic sfedenic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.
sfetnic smf [At: COD. VOR.2 34V/1 / V: (înv) ~eat~, sfat~, sveat~, svet~, (îvr) ~eadnic, ~edenic, sveadnic, (reg) ~eșnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv съвѣтьникъ, свѣтникъ] 1 Înalt demnitar care făcea parte din conducerea țării și avea calitatea oficială de a da sfaturi (1) domnitorului sau conducătorului. 2 Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si: sfătuitor. 3 (Înv; pex) Conducător (1). 4 (Pfm) Sfătuitor (1). 5 (Fig) Fenomen sau obiect ce dă prilej de a trage învățăminte. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Dregător sau boier cu care se sfătuia un domn sau un conducător; (astăzi) cel care sfătuiește, care dă sfaturi (v. sfătuitor). Copilul a adormit în brațele sfetnicului. CARAGIALE, O. III 103. Și însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzînd această mare minune, grozav s-au spăriet. CREANGĂ, P. 85. Nu-s rău sfetnic cînd s-atinge de interesele Adelei. ALECSANDRI, T. 1231. ◊ Fig. [Cărțile] ne sînt sfetnici și nu ne contrazic. SADOVEANU, O. VI 443. [Mintea] este un înțelept sfetnic, tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÉTNIC ~ci m. înv. Înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia. /<sl. suvétiniku
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfetnic m. consilier: sfetnicii Domnului: [Slav. SŬVIETĬNIKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfétnic m. (vsl. sŭvĭetĭnikŭ, d. sŭvĭetŭ, sfat. V. sfat). Rar azĭ. Consilier, sfătuitor: sfetniciĭ domnuluĭ. – La Moxa și sfátnic (după sfat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SVÉTNIC s. m. v. sfetnic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SVÉTNIC s. m. v. sfetnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
sfatnic2 sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfeadnic sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfeatnic sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfedenic sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfeșnic2 sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
svetnic1 sm vz sfetnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
svetnic2, ~ă a vz sfadnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sfétnic (înv.) s. m., pl. sfétnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfétnic s. m., pl. sfétnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SFÉTNIC s. 1. consilier, povățuitor, sfătuitor. (~ al domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFETNIC s. 1. consilier, povățuitor, sfătuitor. (~ al domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sfetnic svetnic sfeadnic sfeatnic sfedenic
- 1. învechit Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier.exemple
- Copilul a adormit în brațele sfetnicului. CARAGIALE, O. III 103.surse: DLRLC
- Și însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzînd această mare minune, grozav s-au spăriet. CREANGĂ, P. 85.surse: DLRLC
- Nu-s rău sfetnic cînd s-atinge de interesele Adelei. ALECSANDRI, T. 1231.surse: DLRLC
- figurat [Cărțile] ne sînt sfetnici și nu ne contrazic. SADOVEANU, O. VI 443.surse: DLRLC
- figurat [Mintea] este un înțelept sfetnic, tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba slavă (veche) sŭvĕtĭnikŭsurse: DEX '09