sfenoid [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e / E: fr sphénoïde] (Med) 1 sn Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului, între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. 2-3 a Sfenoidal (1-2).

SFENOID, sfenoide, s. n. Os (situat la baza craniului) care desparte cutia craniană de cavitățile vecine.

SFENOID, -Ă adj., s.n. (Os) în formă de șa, situat la baza craniului. [Pron. -no-id. / < fr. sphénoide, cf. gr. sphen – colț, eidos – formă].

SFENOID, -Ă adj., s. n. (os median, nepereche, în formă de șa) situat la baza craniului. (< fr. sphénoïde)

SFENOID ~e n. anat. Os al craniului care desparte cutia cranială de fosele nazale, de orbite și de cavitatea bucală. /<fr. sphenoïde

*sfenoíd, -ă adj. (vgr. sphenoeidés, în formă de pană, despicat. V. sferoid). Anat. Cuneiform: osu sfenoid (care formează nasu și mărginește orbitele). S. n., pl. e. Sfenoidu, osu sfenoid.

+sfenoid¹ (desp. -no-id) adj. m. (+ s. n.: os ~); f. sfenoidă (articulație ~), pl. sfenoide

sfenoid² (os) (desp. -no-id) s. n., pl. sfenoide

sfenoid (os) (-no-id) s. n., pl. sfenoide

sfenoid s. n., adj. m., pl. sfenoizi; f. sg. sfenoidă, pl. sfenoide

SFENO- „colț, unghi; colțuros, cuneat”. ◊ gr. sphen, os „unghi, colț, pană” > fr. sphéno-, germ. id., engl. id., it. sfeno- > rom. sfeno-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze colțuroase; ~id (v. -id), s. n., os median, nepereche, situat în partea mijlocie a bazei craniului; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă din carbonifer și liasic, prezentînd caractere de ferigă arborescentă, cu foliole mărunte și opuse; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a sfenoidului.