10 definiții pentru sfenoid (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFENOÍD, sfenoide, s. n. Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. ◊ (Adjectival) Os sfenoid. – Din fr. sphénoïde.

SFENOÍD, sfenoide, s. n. Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. ◊ (Adjectival) Os sfenoid. – Din fr. sphénoïde.

sfenoid [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e / E: fr sphénoïde] (Med) 1 sn Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului, între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. 2-3 a Sfenoidal (1-2).

SFENOÍD, sfenoide, s. n. Os (situat la baza craniului) care desparte cutia craniană de cavitățile vecine.

SFENOÍD, -Ă adj., s.n. (Os) în formă de șa, situat la baza craniului. [Pron. -no-id. / < fr. sphénoide, cf. gr. sphen – colț, eidos – formă].

SFENOÍD, -Ă adj., s. n. (os median, nepereche, în formă de șa) situat la baza craniului. (< fr. sphénoïde)

SFENOÍD ~e n. anat. Os al craniului care desparte cutia cranială de fosele nazale, de orbite și de cavitatea bucală. /<fr. sphenoïde

*sfenoíd, -ă adj. (vgr. sphenoeidés, în formă de pană, despicat. V. sferoid). Anat. Cuneiform: osu sfenoid (care formează nasu și mărginește orbitele). S. n., pl. e. Sfenoidu, osu sfenoid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfenoíd (os) (-no-id) s. n., pl. sfenoíde

sfenoíd s. n., adj. m., pl. sfenoízi; f. sg. sfenoídă, pl. sfenoíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SFENO- „colț, unghi; colțuros, cuneat”. ◊ gr. sphen, os „unghi, colț, pană” > fr. sphéno-, germ. id., engl. id., it. sfeno- > rom. sfeno-.~fil (v. -fil2), adj., cu frunze colțuroase; ~id (v. -id), s. n., os median, nepereche, situat în partea mijlocie a bazei craniului; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă din carbonifer și liasic, prezentînd caractere de ferigă arborescentă, cu foliole mărunte și opuse; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a sfenoidului.

Intrare: sfenoid (s.n.)
sfenoid2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: sfe-no-id
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfenoid
  • sfenoidul
  • sfenoidu‑
plural
  • sfenoide
  • sfenoidele
genitiv-dativ singular
  • sfenoid
  • sfenoidului
plural
  • sfenoide
  • sfenoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfenoid (s.n.)

  • 1. Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: