sfarogi vr [At: DDRF / V: (reg) ~oji, ~rugi, sfăr~, sfârlo~, sfâroji, șf~ / Pzi: ~ogesc / E: sfarog] 1 (Pop; d. obiecte, plante etc.) A se scoroji (1). 2 (Reg; pex; mai ales d. mâncare) A se arde (pe foc). 3 (Reg; d. ființe, mai ales d. oameni și d. fața lor) A se scofâlci (1).

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. A se face sfarog, a se scoroji, a se usca tare. Săi, că se sfarogesc prunele de tot! CARAGIALE, O. I 343.

A SE SFAROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface în sfarog. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică. /Din sfarog

SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se sbârci. – Din sfârloagă.^[1]

sfaroji v vz sfarogi

sfarugi v vz sfarogi

sfărogi v vz sfarogi

sfârlogi v vz sfarogi

sfârlogi vr [At: C. PETRESCU, R. DR. 150 / Pzi: ~ogesc / E: sfârloagă] (Reg; d. obiecte, plante etc.) A se scoroji (1). 2 (Reg; d. oameni sau d. fața, d. pielea etc. lor) A se zbârci. 3-4 (Reg; fig; d. oameni) A se frământa (19-20).

sfâroji v vz sfarogi

SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se zbârci. – Din sfârloagă.

SFÎRLOGÍ, sfîrlogesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vigoarea, vlaga, a se usca, a se chirci. În vara aceea s-a sfîrlogit iarba, dogorită de-o arșiță uscată. C. PETRESCU, R. DR. 150. ◊ Fig. Lipan se sfîrlogea pe banchetă, căutînd un pretext să evadeze pe culoar. C. PETRESCU, C. V. 15.

sfarogésc v. tr. Prefac în sfarog. V. refl. Mă fac sfarog. V. scredesc.

!sfarogí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfarogéște, imperf. 3 sg. se sfarogeá; conj. prez. 3 să se sfarogeáscă

sfarogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfarogésc, imperf. 3 sg. sfarogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfarogeáscă

!sfârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfârlogéște, imperf. 3 sg. se sfârlogeá; conj. prez. 3 să se sfârlogeáscă

sfârlogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfârlogésc, imperf. 3 sg. sfârlogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârlogeáscă

SFAROGÍ vb. v. scoroji.

sfarogi vb. v. SCOROJI.