11 definiții pentru sfănțui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

sfănțui vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: sfanț + -ui] (Pop; c. i. oameni) 1 A mitui. 2 (Pex) A stoarce (de bani, de bunuri etc.). 3 (Pex) A escroca. 4 (Fam) A fura (1).

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) 1. A da cuiva bani (de obicei unui funcționar) pentru un serviciu nepermis de lege; a mitui, a corupe (prin bacșiș). 2. A stoarce bani de la cineva pentru servicii nepermise de lege; a-i lua cuiva banii pe nedrept; a înșela pe cineva cu dibăcie.

sfănțuì v. fam. a mitui pe cineva. [Lit. a-i da parale, sfanți].

sfănțuĭésc v. tr. (d. sfanț, o monetă care se dădea des ca bacșiș). Fam. Mituĭesc, frăncuĭesc, corup pin bacșiș. Scutur de sfanțĭ, fac să-mĭ dea anĭ p. serviciĭ. V. mită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfănțui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiesc, imperf. 3 sg. sfănțuia; conj. prez. 3 să sfănțuiască

sfănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiésc imperf. 3 sg. sfănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfănțuiáscă

sfănțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFĂNȚUÍ vb. v. mitui, șperțui.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sfănțui, sfănțuiesc v. t. 1. a mitui 2. a lua mită 3. a înșela (pe cineva)

Intrare: sfănțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfănțui
  • sfănțuire
  • sfănțuit
  • sfănțuitu‑
  • sfănțuind
  • sfănțuindu‑
singular plural
  • sfănțuiește
  • sfănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfănțuiesc
(să)
  • sfănțuiesc
  • sfănțuiam
  • sfănțuii
  • sfănțuisem
a II-a (tu)
  • sfănțuiești
(să)
  • sfănțuiești
  • sfănțuiai
  • sfănțuiși
  • sfănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • sfănțuiește
(să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuia
  • sfănțui
  • sfănțuise
plural I (noi)
  • sfănțuim
(să)
  • sfănțuim
  • sfănțuiam
  • sfănțuirăm
  • sfănțuiserăm
  • sfănțuisem
a II-a (voi)
  • sfănțuiți
(să)
  • sfănțuiți
  • sfănțuiați
  • sfănțuirăți
  • sfănțuiserăți
  • sfănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfănțuiesc
(să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuiau
  • sfănțui
  • sfănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfănțui, sfănțuiescverb

familiar
  • 1. Corupe, mitui, șperțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșela
etimologie:
  • Sfanț + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.