10 definiții pentru sfănțui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) 1. A da cuiva bani (de obicei unui funcționar) pentru un serviciu nepermis de lege; a mitui, a corupe (prin bacșiș). 2. A stoarce bani de la cineva pentru servicii nepermise de lege; a-i lua cuiva banii pe nedrept; a înșela pe cineva cu dibăcie.

sfănțuì v. fam. a mitui pe cineva. [Lit. a-i da parale, sfanți].

sfănțuĭésc v. tr. (d. sfanț, o monetă care se dădea des ca bacșiș). Fam. Mituĭesc, frăncuĭesc, corup pin bacșiș. Scutur de sfanțĭ, fac să-mĭ dea anĭ p. serviciĭ. V. mită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfănțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiésc, imperf. 3 sg. sfănțuiá; conj. prez. 3 să sfănțuiáscă

sfănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiésc imperf. 3 sg. sfănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfănțuiáscă

sfănțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFĂNȚUÍ vb. v. mitui, șperțui.

sfănțui vb. v. MITUI. ȘPERȚUI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sfănțui, sfănțuiesc v. t. 1. a mitui 2. a lua mită 3. a înșela (pe cineva)

Intrare: sfănțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfănțui
  • sfănțuire
  • sfănțuit
  • sfănțuitu‑
  • sfănțuind
  • sfănțuindu‑
singular plural
  • sfănțuiește
  • sfănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfănțuiesc
(să)
  • sfănțuiesc
  • sfănțuiam
  • sfănțuii
  • sfănțuisem
a II-a (tu)
  • sfănțuiești
(să)
  • sfănțuiești
  • sfănțuiai
  • sfănțuiși
  • sfănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • sfănțuiește
(să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuia
  • sfănțui
  • sfănțuise
plural I (noi)
  • sfănțuim
(să)
  • sfănțuim
  • sfănțuiam
  • sfănțuirăm
  • sfănțuiserăm
  • sfănțuisem
a II-a (voi)
  • sfănțuiți
(să)
  • sfănțuiți
  • sfănțuiați
  • sfănțuirăți
  • sfănțuiserăți
  • sfănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfănțuiesc
(să)
  • sfănțuiască
  • sfănțuiau
  • sfănțui
  • sfănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)