sfârlă [At: DONICI, F. 24/16 / Pl: ~le / E: ns cf sfâr] (Reg) 1 sf Bobârnac (1). 2 sf (Îe) A-i merge (cuiva) norocu-n ~ A avea ghinion. 3 sf Rât¹ (1) . 4 sf (Îe) A-i da (cuiva) peste ~ A face observatii cuiva care exagerează, devine obraznic etc. 5 sf (Prt) Gură (1). 6 sf (Îrg) Sfârlează (4). 7-8 a, av (D. rapiditatea unei mișcări) (Care este) ca o sfârlează. 9 sf (Pfm) Persoană (de obicei femeie) slabă și iute în mișcări. 10 sf Prâsnel. 11 sf Obiect de dimensiuni reduse. 12 sf Băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în burta unui cal ca să nu se miște la potcovit. 13 Opincă ruptă. 14 Colibă de lemn într-o pădure. 15 sf (Iht) Zvârlugă (Cobitis aurata balcanica).

SFÂRLĂ ~e f. Lovitură dată cu degetul (mai ales cu cel mijlociu) îndoit și sprijinit de cel mare și apoi eliberat brusc; bobârnac. /cf. sfâr, a azvârli

sfârlă f. bobârnac. [Abstras din *fârli, asvârli = bulg. FĂRLITI, a asvârli: lit. (lovitură) dată repede].

SFÎRLĂ, sfîrle, s. f. 1. Bobîrnac. Eu, om al dracului! Dau o sfîrlă în cozoroc, îmi pun mînile în șolduri, mă dau pe spate și răcnesc cît pot. SADOVEANU, O. VI 298. Zoe îi hohotea în nas, cînd trecea pe dinaintea lui îi arunca o sfîrlă în batjocoră. C. PETRESCU, Î. II 227. 2. (Regional) Gură, bot, rît. [Pe porci] i-am văzut cu capetele ridicate, cu urechile lor ascuțite, ciulite, și întorcîndu-se cu sfîrlele unul cătră altul. SADOVEANU, O. V 458.

sfîrlă f., pl. e (din zvîrl. Cp. și cu cr. zverčka, id. V. sfîrlează). Est. Bobîrnac.

sfârlă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârlei; pl. sfârle

sfârlă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârlei; pl. sfârle

sfârlă s. f., g.-d. art. sfârlei; pl. sfârle

SFÂRLĂ s. v. bobârnac, bot, câră, prâsnel, rât, sfârlează, titirez.

sfîrlă s. v. BOBÎRNAC. BOT. CÎRĂ. PRÎSNEL. RÎT. SFÎRLEAZĂ. TITIREZ.

sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă.

sfârlă, sfârle, s.f. – (reg.) Titirez, sfârlează, jucărie pentru copii. – Et. nec. (DEX); cf. sfâr (MDA).