10 definiții pentru sfântuleț sântuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.

SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.

sfântuleț sm [At: MUSCEL / Pl: (rar) ~i / E: sfânt + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Sfânt (10) (mai puțin cunoscut) Si: (îvp) sântuleț (1-2), sfințișor (1-2).

sfântuleț m. fățarnic. [Cf. sub raportul sensului, it. santone].

SFÎNTULÉȚ, sfîntuleți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui sfînt (1). A fost odată de mult... de cînd umbla dumnezeu sfîntulețu pe pămînt. I. CR. II 114. Dumnezău, sfîntulețul, a și priceput gîndul dracilor. ȘEZ. III 76. – Variantă: sîntuleț (ISPIRESCU, L. 47) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfântuléț s. m., pl. sfântuléți

sfântuléț s. m., pl. sfântuléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂNTULÉȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sântuleț.

SFÎNTULEȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sîntuleț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.

Intrare: sfântuleț
sfântuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfântuleț
  • sfântulețul
  • sfântulețu‑
plural
  • sfântuleți
  • sfântuleții
genitiv-dativ singular
  • sfântuleț
  • sfântulețului
plural
  • sfântuleți
  • sfântuleților
vocativ singular
plural
sântuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sântuleț
  • sântulețul
  • sântulețu‑
plural
  • sântuleți
  • sântuleții
genitiv-dativ singular
  • sântuleț
  • sântulețului
plural
  • sântuleți
  • sântuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfântuleț sântuleț

  • 1. popular Diminutiv al lui sfânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfințișor sântuleț attach_file 2 exemple
    exemple
    • A fost odată de mult... de cînd umbla dumnezeu sfîntulețu pe pămînt. I. CR. II 114.
      surse: DLRLC
    • Dumnezău, sfîntulețul, a și priceput gîndul dracilor. ȘEZ. III 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfânt + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09