17 definiții pentru sezon sezoană sezonă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEZÓN, sezoane, s. n. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului. Sezon de băi.Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. – Din fr. saison.

SEZÓN, sezoane, s. n. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului. Sezon de băi.Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. – Din fr. saison.

sezon sn [At: BARASCH, M. II, 143/16 / V: (înv) (S și: seso) sf, ~oa (S și: sesoa) / S și: seson / Pl: ~oane / E: fr saison] 1 Perioadă din cursul unui an cu caracter climatic relativ constant Si: (îrg) timp, (reg) pânc. 2 (Cu determinări care arată felul) Perioadă a anului dominată de anumite stări atmosferice. 3 (De obicei urmat de determinări care arată felul activității) Perioadă de timp din cursul unui an caracterizată printr-o activitate intensă în unele domenii sau favorabilă pentru anumite acțiuni (condiționate de caracteristicile acelei perioade). 4 (Îs) ~ mort Perioadă de timp în care încetează (sau scade foarte mult) activitatea desfășurată într-un anumit domeniu. 5 (Îs) ~ oprit (sau interzis) Perioadă de timp în care sunt interzise vânătoarea și pescuitul. 6 (Îla) De ~ Care se desfășoară sau care este potrivit într-o anumită perioadă de timp (corespunzătoare aproximativ unui anotimp). 7 (Îal) Care este specific unui sezon (6). 8 (Îal; frr) Care prezintă interes. 9 (Îal; frr) Care este de actualitate.

SEZÓN s. n. 1. Perioadă de timp a anului, corespunzînd aproximativ unui anotimp. O pîine la care se adaugă leguma cea mai ieftină a sezonului. BOGZA, A. Î. 606. 2. Perioadă a anului care se caracterizează prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni, condiționate mai ales de caracteristicile anotimpului. A trecut de mult carnavalul și sezonul balurilor mascate. C. PETRESCU, A. R. 13. Adunătura cea mai pestriță... furnică în tot timpul sezonului de băi. GANE, N. III 191. ◊ Loc. adj. De sezon = propriu unui anumit sezon; fig. de actualitate, potrivit cu momentul sau cu situația. Femeile treceau felin în proaspete toalete de sezon. C. PETRESCU, C. V. 56. Misticismul german, trebuie s-o recunoaștem, nu prea e de sezon. MACEDONSKI, O. IV 71.

SEZÓN s.n. (Rar) Anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în anumite domenii; timp al anului favorabil pentru anumite acțiuni. [< fr. saison].

SEZÓN s. n. 1. anotimp. 2. perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în anumite domenii ori favorabilă pentru anumite acțiuni. ♦ de ~ = propriu unui anumit sezon; (fig.) de actualitate. (< fr. saison)

SEZÓN ~oáne n. 1) rar Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului; anotimp. 2) Perioadă a anului caracterizată prin desfășurarea unor activități sau apariția unor fenomene. ~ de băi. ~onul ploilor. /<fr. saison

sezon n. 1. anotimp (sub raportul comercial); 2. epocă când apar anumite fructe, când se fac lucrări anumite: sezon de băi (= fr. saison).

*sezón n., pl. óane (rus. sezon, fr. saison, d. lat. sátio, -ónis, semănare, sérere, satum, a semăna [v. tr.]. Cp. cu rezon). Anotimp, timp al anuluĭ (în limba negustorilor). Epocă, timp propriuŭ: sezonu fructelor, sezonu băilor, sezonu muncilor agricole. V. vilegiatură.

sezón álb sint. s. Iarna ◊ „În întâmpinarea sezonului alb se fac intense pregătiri în toate stațiunile montane de odihnă și sporturi de iarnă.” R.l. 20 XI 78 p. 5. ◊ „La Mangalia, în «sezonul alb».” Sc. 6 XII 78 p. 2. ◊ „Cele trei renumite stațiuni montane pot primi de-a lungul întregului sezon alb peste 100000 de vilegiaturiști.” Sc. 21 XII 78 p. 4 (din sezon + alb)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sezón s. n., pl. sezoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEZÓN s. 1. v. anotimp. 2. sezonul alb v. iarnă. 3. timp, vreme, (prin Transilv.) pânc. (~ul cireșelor.)

SEZON s. 1. anotimp, (înv. și reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru ~ ale anului.) 2. timp, vreme, (prin Transilv.) pînc. (~ cireșelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sezón (-oáne), s. n. – Anotimp, perioadă propice pentru ceva. Fr. saison.

Intrare: sezon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sezon
  • sezonul
  • sezonu‑
plural
  • sezoane
  • sezoanele
genitiv-dativ singular
  • sezon
  • sezonului
plural
  • sezoane
  • sezoanelor
vocativ singular
plural
sezoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sezonă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sezon sezoană sezonă

  • 1. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anotimp un exemplu
    exemple
    • O pîine la care se adaugă leguma cea mai ieftină a sezonului. BOGZA, A. Î. 606.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • A trecut de mult carnavalul și sezonul balurilor mascate. C. PETRESCU, A. R. 13.
        surse: DLRLC
      • Adunătura cea mai pestriță... furnică în tot timpul sezonului de băi. GANE, N. III 191.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adjectivală De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
        exemple
        • Femeile treceau felin în proaspete toalete de sezon. C. PETRESCU, C. V. 56.
          surse: DLRLC
        • 1.1.1.1. figurat De actualitate.
          surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
          exemple
          • Misticismul german, trebuie s-o recunoaștem, nu prea e de sezon. MACEDONSKI, O. IV 71.
            surse: DLRLC

etimologie: