setios^[1], ~oasă a vz setos¹ corectată

sățios², ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 79 / P: ~ți-os / V: seț~ / Pl: ~oși, ~o'ase / E: ns cf sete] (Îrg) Setos (2).

sățios¹, ~oasă a [At: CORESI, EV. 561 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~o'ase / E: sațiu + -os] 1 (D. alimente) Care satură repede și bine Si: consistent (2), hrănitor (15), nutritiv, (înv) săturăcios, săturător. 2 (Reg; d. oameni) Care care trebuie săturat (1). 3 (Înv) Îmbelșugat, bogat în produse alimentare. 4 (Îrg; fig) Îngâmfat. 5 (Îrg; fig; pex) Ursuz.

seteos, ~oasă a vz setos¹

setos², ~oasă a [At: DN² / Pl: ~oși, ~oase / E: fr séteux] (Bot; d. unele organe) Acoperit cu peri duri, tari.

setos¹, ~oasă [At: PSALT. 228 / V: (reg) ~teos, ~tios / Pl: ~oși, ~o'ase / E: sete + -os] 1-2 smf, a (Om) căruia îi este sete (1) Si: însetat, (îrg) sățios², secetos (6), (reg) sfăitos (1-2). 3 a (Fig; d. oameni sau d. manifestările lor; udp „de”) Care manifestă o poftă (nemăsurată, nepotolită), o dorință (arzătoare, intensă) (de ...) Si: avid, lacom, dornic, (îvr) secetos (7).

sețios, ~oasă a vz sățios²

SĂȚIÓS, -OÁSĂ, sățioși, -oase, adj. (Despre alimente) Care satură (bine, repede), care ține de saț. Fructele... sînt dulci și sățioase. VISSARION, B. 109.

SETÓS, -OÁSĂ, setoși, -oase, adj. 1. Foarte însetat, chinuit de sete. Îndeseară ajunse, lihnit de foame și setos... într-un codru. ISPIRESCU, L. 262. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ (Substantivat, rar) Țugulea zise setosului... ISPIRESCU, L. 323. 2. Fig. Avid, lacom; dornic de... Inimile noastre își recunosc zvîcnetul setos de lumină. VINTILĂ, O. 36. Îmi aduc aminte de mine, de omul setos de senzații. ANGHEL, PR. 105. S-a observat cu multă justețe că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări. ALECSANDRI, S. 26.

SETÓS, -OÁSĂ adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri duri și tari. [< fr. séteux, cf. lat. setosus].

SETÓS, -OÁSĂ adj. (bot.; despre unele organe) acoperite cu peri duri și tari. (< fr. séteux, lat. setosus)

SĂȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre alimente) Care ține de saț; care satură. 2) fam. (despre persoane) Care provoacă saț; care plictisește. [Sil. -ți-os] /saț[iu] + suf. ~os

SETÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os

sățios n. care satură. [V. sațiu].

setos a. și m. 1. cui e sete; 2. fig. lacom: setos de bani.

sățiós și sățós, -oásă adj. (d. saț). Care satură ușor: carnea e sățoasă.

setós, -oásă adj. (d. sete). Plin de sete, însetat. Fig. Lacom: setos de banĭ.

sățiós (-ți-os) adj. m., pl. sățióși; f. sățioásă, pl. sățioáse