setios^[1], ~oasă a vz setos¹ corectat(ă)

sățios², ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 79 / P: ~ți-os / V: seț~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf sete] (Îrg) Setos (2).

sățios¹, ~oasă a [At: CORESI, EV. 561 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: sațiu + -os] 1 (D. alimente) Care satură repede și bine Si: consistent (2), hrănitor (15), nutritiv, (înv) săturăcios, săturător. 2 (Reg; d. oameni) Care care trebuie săturat (1). 3 (Înv) Îmbelșugat, bogat în produse alimentare. 4 (Îrg; fig) Îngâmfat. 5 (Îrg; fig; pex) Ursuz.

seteos, ~oasă a vz setos¹

setos¹, ~oasă [At: PSALT. 228 / V: (reg) ~teos, ~tios / Pl: ~oși, ~oase / E: sete + -os] 1-2 smf, a (Om) căruia îi este sete (1) Si: însetat, (îrg) sățios², secetos (6), (reg) sfăitos (1-2). 3 a (Fig; d. oameni sau d. manifestările lor; udp „de”) Care manifestă o poftă (nemăsurată, nepotolită), o dorință (arzătoare, intensă) (de ...) Si: avid, lacom, dornic, (îvr) secetos (7).

sețios, ~oasă a vz sățios²

SĂȚIOS, -OASĂ, sățioși, -oase, adj. (Despre alimente) Care satură (bine, repede), care ține de saț. Fructele... sînt dulci și sățioase. VISSARION, B. 109.

SETOS, -OASĂ, setoși, -oase, adj. 1. Foarte însetat, chinuit de sete. Îndeseară ajunse, lihnit de foame și setos... într-un codru. ISPIRESCU, L. 262. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ (Substantivat, rar) Țugulea zise setosului... ISPIRESCU, L. 323. 2. Fig. Avid, lacom; dornic de... Inimile noastre își recunosc zvîcnetul setos de lumină. VINTILĂ, O. 36. Îmi aduc aminte de mine, de omul setos de senzații. ANGHEL, PR. 105. S-a observat cu multă justețe că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări. ALECSANDRI, S. 26.

SĂȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre alimente) Care ține de saț; care satură. 2) fam. (despre persoane) Care provoacă saț; care plictisește. [Sil. -ți-os] /saț[iu] + suf. ~os

SETOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os

sățios n. care satură. [V. sațiu].

setos a. și m. 1. cui e sete; 2. fig. lacom: setos de bani.

sățiós și sățós, -oásă adj. (d. saț). Care satură ușor: carnea e sățoasă.

setós, -oásă adj. (d. sete). Plin de sete, însetat. Fig. Lacom: setos de banĭ.

sățios (desp. -ți-os) adj. m., pl. sățioși; f. sățioasă, pl. sățioase

setos adj. m., pl. setoși; f. setoasă, pl. setoase

sățios (-ți-os) adj. m., pl. sățioși; f. sățioasă, pl. sățioase

setos adj. m., pl. setoși; f. setoasă, pl. setoase

sățios adj. m. (sil. -ți-os), pl. sățioși; f. sg. sățioasă, pl. sățioase

setos adj. m., pl. setoși; f. sg. setoasă, pl. setoase

SĂȚIOS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, însetat, mare, mănos, setos.

SĂȚIOS adj. v. hrănitor.

SETOS adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

sățios adj. v. ABUNDENT. BOGAT. BUN. ÎMBELȘUGAT. ÎNDESTULAT. ÎNSETAT. MARE. MĂNOS. SETOS.

SĂȚIOS adj. consistent, hrănitor, nutritiv, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)

SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

setos adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.