nutritiv, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr nutritif] 1 Care nutrește (1) Si: hrănitor, (rar), (înv) nutritor (1). 2 Bogat în substanțe hrănitoare Si: hrănitor, (rar) nutribil, (înv) nutritor (2). 3 Care aparține nutriției (1). 4 Privitor la nutriție (1). corectat(ă)

*NUTRITIV adj. 1 Hrănitor, care hrănește: substanță ~ă ¶ 2 Privitor la nutrițiune: fenomen ~ [fr. < lat.].

NUTRITIV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; hrănitor. Substanțe nutritive. ♦ Privitor la nutriție, de nutriție.

NUTRITIV, -Ă adj. Care hrănește; hrănitor. ♦ Referitor la nutriție, de nutriție. [< fr. nutritif, lat. nutritivus].

NUTRITIV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus)

NUTRITIV ~ă (~i, ~e) 1) Care servește pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanță ~ă. 2) Care ține de nutriție; propriu nutriției. /<fr. nutritif, lat. nutritivus

nutritiv a. ce servă de nutriment, ce nutrește.

* nutritív, -ă adj. (mlat. nutritivus). Care nutrește, hrănitor: laptele e foarte nutritiv. Pin care se face nutrițiunea: aparatu nutritiv. V. digestiv.

nutritiv (desp. nu-tri-) adj. m., pl. nutritivi; f. nutritivă, pl. nutritive

nutritiv (nu-tri-) adj. m., pl. nutritivi; f. nutritivă, pl. nutritive

nutritiv adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritivi; f. sg. nutritivă, pl. nutritive

NUTRITIV adj. v. hrănitor.

NUTRITIV adj. consistent, hrănitor, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)

NUTRITlV, -Ă adj. 1. Care nutrește (1); bogat în substanțe hrănitoare, hrănitor, (rar) nutribil, (învechit) nutritor (1). Substanță nutritivă. negulici, cf. prot.-pop., n. d., pontbriant, d., lm, ddrf. Albușul este mai nutritiv și mai ușor decît gălbenușul. f (1897), 20. Solul este... bogat în materii nutritive. p. antonescu, a. 102. Cît privește rolul și puterea nutritivă a alimentelor..., ele să împart în 2 clase. bianu, d. s. 38, cf. bordeianu, p. 302. Este firesc ca în apele dulci, care ocupă spații limitate, să fie mărginită și producția organismelor nutritive. c. antonescu, p. 8, cf. 14, v. rom. februarie 1954, 199. Ca element nutritiv, porumbul stă cu mult înaintea altor cereale. contemp. 1955, nr. 449, 5/4. Plantele sînt... mai bine aprovizionate cu apă și cu substanțe nutritive. agrotehnica, i, 80. 2. Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție. Schimburile nutritive sînt turburate, arderile din corp insuficiente. ygrec, m. n. 145. Bătrînii, ale căror schimburi nutritive sînt modificate etc., duc la convingerea că suferă de o distrofie generalizată. parhon, b. 13. – pl.: nutritivi, -e. – Din fr. nutritif.