23 de definiții pentru sesiune sesie seziune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SESIÚNE, sesiuni, s. f. Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unei organizații se întrunesc pentru a discuta și a rezolva diferite probleme; p. ext. ședințele ținute în această perioadă de timp. ◊ Sesiune de examene = (în învățământul superior) perioadă de timp în cursul căreia se țin examene. [Pr.: -si-u-] – Din fr. session, lat. sessio, -onis.

sesiune sf [At: ȘINCAI, HR. II, 133/3 / P: ~si-u~ / V: sezi~, (îrg) sesie (S și: sessie, sesiie) / S și: sessiune / Pl: ~ni / E: lat sessio, -onis, fr session, rs сессия] 1 (De obicei urmat de determinări care indică felul) Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unei instituții științifice, ai unei organizații internaționale sau ai altui colectiv organizat se întrunesc pentru a discuta și a rezolva împreună unele probleme și lucrări care intră în atribuțiile lor. 2 (Pex) Fiecare dintre ședințele ținute într-o sesiune (2). 3 (Șîs ~ de examene) Perioadă de timp în cursul căreia se țin examene. 4 (În Evul Mediu; reg) Denumire a lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar Si: delniță. 5 Lot de pământ care se dădea în folosință unui paroh, unei școli, unei primării etc. 6 (Spc) Unitate de măsură agrară egală cu 32 de iugăre de pământ.

SESIÚNE, sesiuni, s. f. Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, al unei instituții științifice sau ai altui colectiv organizat se întrunesc pentru a rezolva împreună unele probleme; p. ext. ședințele ținute în această perioadă de timp. ◊ Sesiune de examene = perioadă de timp în cursul căreia se țin examene. [Pr.: -si-u-] – Din fr. session, lat. sessio, -onis.

SESIÚNE, sesiuni, s. f. Perioadă de timp în care membrii unui colectiv (organ reprezentativ, instituție științifică etc.) se întrunesc pentru a rezolva împreună problemele și lucrările care le stau în față; p. ext. ședințele ținute în acest timp. Se convoacă prima sesiune a Marii Adunări Naționale pe ziua de 23 ianuarie 1953. B. O. 1953, 3. Adunarea Țării Romînești, din care mai mulți din dumneavoastră ați făcut parte, a dat, în sesiunile trecute, mai multe voturi. KOGĂLNICEANU, S. A. 169. ◊ Sesiune de examene = perioadă de timp în cursul căreia se țin examene.

SESIÚNE s.f. Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, al unei instituții științifice etc. rămân împreună, adunându-se la ședințele de lucru. ♦ Perioadă de timp în care se țin adunări de lucru, de comunicări ale unei instituții științifice, didactice etc.; (p. ext.) ședințele ținute în această perioadă de timp. ♦ Sesiune de examene = perioadă de timp în care au loc examene. [Pron. -si-u-. / cf. fr. session, lat. sessio].

SESIÚNE s. f. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau ai unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute. ♦ ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio)

SESIÚNE ~i f. 1) Perioadă în care au loc ședințele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau științific, unde se iau în discuție și se rezolvă probleme importante. 2): ~ de examene perioadă de examene în sistemul învățământului. [G.-D. sesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. sessio, ~onis, fr. session

sesiune f. timpul cât e reunită o adunare deliberantă: sesiunea parlamentară ordinară durează trei luni.

sesiúne f. (lat séssio, -ónis; fr. session. V. po-sesiune, a-sesor). Timpu cît durează toate ședințele uneĭ adunărĭ saŭ unuĭ corp p. o campanie de lucru: sesiunea parlamentară durează treĭ lunĭ, dar poate fi și o sesiune extraordinară. – Fals seziune.

SÉSIE, sesii, s. f. Denumire dată în Evul Mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesie în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

SÉSIE, sesii, s. f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sesiúne (perioadă de timp, ședință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. sesiúnii; pl. sesiúni

sesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. sesiúnii; pl. sesiúni

sésie (lot de pământ) (-si-e) s. f., art. sésia (-si-a), g.-d. art. sésiei; pl. sésii, art. sésiile (-si-i-)

sésie s. f. (sil. -si-e), art. sésia (sil. -si-a), g.-d. art. sésiei; pl. sésii, art. sésiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: sesiune
  • silabație: -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sesiune
  • sesiunea
plural
  • sesiuni
  • sesiunile
genitiv-dativ singular
  • sesiuni
  • sesiunii
plural
  • sesiuni
  • sesiunilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sesie
  • sesia
plural
  • sesii
  • sesiile
genitiv-dativ singular
  • sesii
  • sesiei
plural
  • sesii
  • sesiilor
vocativ singular
plural
seziune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.