2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană fără drepturi sociale, legată de pămînt și depinzînd de seniorul care stăpînea pămîntul. V. iobag, șerb. În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. ♦ (Latinism învechit) Sclav, rob. În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. 2. (Învechit) Servitor, slujitor. Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. ◊ Fig. Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.

SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus

serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.

*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

serv (înv.) s. m., pl. servi

sérvă s. f., g.-d. art. sérvei; pl. sérve

sérvă s. f., g.-d. art. sérvei; pl. sérve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, subjugat, șerb, vecin.

serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ȘERB. VECIN.

Intrare: serv (adj.)
serv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serv
  • servul
  • servu‑
  • servă
  • serva
plural
  • servi
  • servii
  • serve
  • servele
genitiv-dativ singular
  • serv
  • servului
  • serve
  • servei
plural
  • servi
  • servilor
  • serve
  • servelor
vocativ singular
plural
Intrare: servă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servă
  • serva
plural
  • serve
  • servele
genitiv-dativ singular
  • serve
  • servei
plural
  • serve
  • servelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)