sepulcral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~pol~ / Pl: ~i, ~e / E: fr sépulcral, lat sepulcralis] (Liv) 1 a Care aparține mormântului Si: funerar, (liv) mormântal. 2 a Privitor la mormânt Si: funerar, (liv) mormântal. 3 a Ca de mormânt (1) Si: funerar, (liv) mormântal. 4 a (Îs) Tăcere (sau liniște) ~ă Tăcere (sau liniște) totală. 5 a Specific unui mormânt. 6 a (Pex) Extrem de întunecat. 7 a Care are ca temă moartea (1). 8 a Asemănător cu un mort. 9 a (D. voce, sunete etc.) Care are timbru grav, înfundat (părând a veni din mormânt) Si: cavernos, mormântal (2). 10 sn Notă dominantă în estetică, poezie, artă.

SEPULCRAL, -Ă, sepulcrali, -e, adj. 1. De mormînt, privitor la mormînt. 2. Ca de mort. Figură sepulcrală.

SEPULCRAL, -Ă adj. 1. De mormînt, privitor la mormînt. 2. Ca de mort. [Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis < sepulcrum – mormînt].

SEPULCRAL, -Ă adj. 1. referitor la mormânt; funerar. 2. ca de mort; cavernos. (< fr. sépulcral, lat. sepulcralis)

SEPULCRAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sepulcru; propriu sepulcrului; funerar; tumular. Piatră ~ă. Inscripție ~ă. 2) Care evocă moartea; asemănător cu moartea; funebru. Voce ~ă. [Sil.-pul-cral] /<fr. sépulcral, lat. sepulcralis

sepulcral a. 1. ce ține de mormânt; 2. fig. întunecat, surd: figură, voce sepulcrală.

*sepulcrál, -ă adj. (lat. sepulcralis, d. sepulcrum, mormînt. De mormînt: inscripțiune sepulcrală. Liniște sepulcrală, liniște adîncă și tristă.

sepolcral, ~ă a vz sepulcral

sepulcral (livr.) adj. m., pl. sepulcrali; f. sepulcrală, pl. sepulcrale

sepulcral (livr.) adj. m., pl. sepulcrali; f. sepulcrală, pl. sepulcrale

sepulcral adj. m., pl. sepulcrali; f. sg. sepulcrală, pl. sepulcrale

SEPULCRAL adj. v. funerar.

SEPULCRAL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas ~.)

SEPULCRAL adj. funebru, mormîntal. (Cu un glas ~.)

sepulcral adj. v. FUNERAR.