opțiuni
  • info

3 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

SEPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi; care produce infecție. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.

septic, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr septique] 1 Care este infectat de microbi. 2 Care este de natură microbiană. 3 Care provoacă o infecție microbiană.

SEPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.

SEPTIC, -Ă, septici, -e, adj. Infectat cu microbi. Rană septică. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi.

SEPTIC, -Ă adj. Infectat cu microbi. ♦ Maladie septică = boală cauzată de microbi. [< fr. septique, cf. gr. septikos].

-SEPTIC- Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”. [< fr. -septique, cf. gr. septikos].

SEPTIC1, -Ă adj. care produce infecție; infectat cu microbi. (< fr. septique)

SEPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este infectat cu microbi. 2) Care produce infecție. Bacterie ~că. ◊ Maladie ~că boală provocată de microbi. /<fr. septique

*séptic, -ă adj. (vgr. septikós, putrezicios. V. anti- și a-septic). Med. Care cauzează putrezire: microbĭ septicĭ. Care e cauzat de microbĭ.

ȘEPTIC, șeptici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui șapte. 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. – Șapte + suf. -ic.

ȘEPTIC, șeptici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui șapte. 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. – Șapte + suf. -ic.

șăptic sm vz șeptic

șeptic sm [At: MAT. DIALECT. I, 96 / V: (reg) șăp~, ~ă sf / Pl: ~ici / E: șapte + -ic] 1 (Pfm) Șeptar (1). 2 (Reg; lpl; șîcs de-a șăpticile) Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte (2) are cea mai mare valoare Si: (reg) șeptucă. 3-4 (Fam; șhp) Șapte (36) (mic).

șeptică sf vz șeptic

SEPSIE s.f. (Med.) Calitatea a ceea ce este septic; infectat. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „septic”, „infecție”. [Gen. -iei. / < fr. sépsie].

-SEPSIE elem. septic2(o)-.

SEPTIC2(O)-, -SEPTIC, -SEPSIE /SEPTO- elem. „infecțios, microbian, infecție”. (< fr. septic/o/-, -septique, -sepsie, septo-, cf. lat. septicus, gr. septikos, sepsis)

SEPTO- elem. septic2(o)-.

Ortografice DOOM

septic adj. m., pl. septici; f. septică, pl. septice

septic adj. m., pl. septici; f. septică, pl. septice

septic adj. m., pl. septici; f. sg. septică, pl. septice

șeptic (fam.) s. m., pl. șeptici

șeptic (fam.) s. m., pl. șeptici

șeptic s. m., pl. șeptici

Jargon

-SEPTIC „infecțios, microbian”. ◊ gr. septikos „putred, infecțios” > fr. -septique, engl. -septic, germ. -septisch > rom. -septic.

SEPTIC-, v. SEPTICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., infecție generalizată a sîngelui provocată de microbi.

-SEPSIE „infecție, putrefacție”. ◊ gr. sepsis „putrefacție, infecție” > fr. -sepsie, it. -sepsi > rom. -sepsie.

SEPTICO- „microbian, infecțios”. ◊ gr. septikos „putred, infecțios” > fr. septico-, engl. id., germ. septiko- > rom. septico-. □ ~piemie (v. pi-, v. -emie), s. f., formă particulară de septicemie, cu predominanța febrei de tip supurativ; sin. septicopioemie; ~pioemie (v. pio-, v. -emie), s. f., septicopiemie*.

Argou

șeptic, șepticuri s. n. 1. (dim.) șapte 2. joc de cărți în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță

Sinonime

SEPTIC adj. (MED.) microbian, (rar) microbic. (Infecție ~.)

SEPTIC adj. (MED.) microbian, (rar) microbic. (Infecție ~.)

ȘEPTIC s. v. șapte, șeptar.

șeptic s. v. ȘAPTE. ȘEPTAR.

Intrare: septic
septic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • septic
  • septicul
  • septicu‑
  • septică
  • septica
plural
  • septici
  • septicii
  • septice
  • septicele
genitiv-dativ singular
  • septic
  • septicului
  • septice
  • septicei
plural
  • septici
  • septicilor
  • septice
  • septicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: septico
prefix (I7-P)
  • septico
prefix (I7-P)
  • septo
sepsie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • sepsie
septic2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • septic
Intrare: șeptic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeptic
  • șepticul
  • șepticu‑
plural
  • șeptici
  • șepticii
genitiv-dativ singular
  • șeptic
  • șepticului
plural
  • șeptici
  • șepticilor
vocativ singular —
plural —
șăptic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șeptică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

septic, septicăadjectiv

  • 1. Infectat cu microbi; care produce infecție. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: microbian microbic
    • format_quote Rană septică. DLRLC
    • 1.1. Maladie septică = boală provocată de microbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

septicoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”, „septic”, „infecție”. DN MDN '00 DETS
etimologie:

șeptic, șepticisubstantiv masculin

familiar
  • 1. Diminutiv al lui șapte. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șapte șeptar
  • 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Șapte + -ic. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic