sentimental, ~ă [At: HELIADE, O. II, 172 / V: (înv) san~, sin~^[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr sentimental, lat sentimentalis] 1 a Care aparține dragostei. 2 a Privitor la dragoste. 3 a Determinat de sentimente de dragoste. 4-5 a Care exprimă (sau trezește) dragoste. 6-7 a Stăpânit (sau determinat) de sentimente (1) duioase, nostalgice etc. Si: (rar) sentimentalist (1-2). 8 a Care exprimă sentimente (1) duioase, nostalgice Si: (rar) sentimentalist (3). 9 a (Pex) Care trădează o sensibilitate (1) exagerată Si: (rar) sentimentalist (4). 10 smf Persoană cu o sensibilitate (1) accentuată (pe care o manifestă cu tărie).

SENTIMENTAL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezește) sentimente duioase, nostalgice; (peiorativ) dulceag. Ton sentimental. ▭ Cu ochi ca două flori de cicoare, cu plete aurii... ar fi fost prea «romantic», prea obișnuit, prea sentimental. IBRĂILEANU, S. 7. De ce, doamna mea? o întrerupse Andrei cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. Ce tot înțelegi tu [zicînd] că-ți plac frazele sentimentale, dar numai prin cărți, nu și aiurea? GHICA, A. 89. Care muzică vă place mai mult, doamna mea?... cea italiană sau cea germană? – Cea italiană, domnule director, căci e mai sentimentală! ALECSANDRI, T. I 289. ◊ (Adverbial) Rugată, a venit la piano d-na M. A cîntat sentimental «serenada lui Schubert». IBRĂILEANU, A. 99. ♦ Care se referă la sentimente, afectiv. În unul din basmele care, de veacuri... se șoptesc ultimei generații de cătră bătrîni... se găsește fixat un personagiu care simbolizează situația mea sentimentală din astă-seară. SADOVEANU, E. 85. 2. (Despre persoane) Care denotă o sensibilitate accentuată, exagerată, în manifestările căruia precumpănește sentimentul, care se lasă ușor stăpînit de sentimente duioase. Caragiale a fost un om profund gînditor și profund sentimental. SADOVEANU, E. 143. Și iată, ca-n atîtea rînduri, Ai devenit sentimental Privind cu ochii duși pe gînduri Pantoful delicat de bal. TOPÎRCEANU, B. 66. ◊ (Substantivat) Îl socotea un om slab, dezarmat și încă mai rău decît toate: un sentimental. C. PETRESCU, A. 359.

SENTIMENTAL, -Ă adj. Care conține sau exprimă un sentiment; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment. // s.m. și f. Persoană cu o sensibilitate accentuată, care nutrește sentimente puternice, pe care le manifestă cu tărie. [Cf. fr. sentimental, it. sentimentale].

SENTIMENTAL, -Ă adj. 1. care exprimă sau trezește sentimente duioase; (depr.) care afectează sau exagerează un sentiment. 2. (despre oameni; și s.) care nutrește sentimente puternice. (< fr. sentimental)

SENTIMENTAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sentimente; propriu sentimentelor; afectiv. Educație ~ă. 2) Care provine din sentimente. Roman ~. 3) Care este pătruns de sentimente. Ton ~. 4) Care trezește sentimente; afectiv. Muzică ~ă. Romanță ~ă. 5) și substantival Care vădește o sensibilitate deosebită; care se înduioșează ușor. /<fr. sentimental, lat. sentimentalis

sentimental a. 1. în care e sentiment: poezie sentimentală; 2. (ironic) care afectează sentimentul fără să-l aibă: june sentimental.

*sentimentál, -ă adj. (fr. sentimental, d. sentiment cu sufixu -al ca’n continental, sacramental. Nu e nevoĭe să se admită numaĭ de cît că e luat după engl. sentimental, supt infl. celebrei cărți a lui Sterne The sentimental Journey, Călătoria sentimentală [1768]. Plin de sentiment (adevărat orĭ afectat): om, discurs sentimental. Adv. În mod sentimental.

santimental, ~ă a vz sentimental

simtimental^[1], ~ă a vz sentimental

sentimental adj. m., pl. sentimentali; f. sentimentală, pl. sentimentale

sentimental adj. m., pl. sentimentali; f. sentimentală, pl. sentimentale

sentimental adj. m., pl. sentimentali; f. sg. sentimentală, pl. sentimentale

SENTIMENTAL adj. 1. afectiv. (O viață ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventură, intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declarații ~.)

SENTIMENTAL adj. 1. afectiv. (O viață ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventură, intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declarații ~.)

NAIVĂ ȘI SENTIMENTALĂ, sintagmă prin care Fr. Schiller (în eseul „Despre poezia naivă și sentimentală”) a distins poezia clasică, definită prin unitatea organică cu natura (Homer, Shakespeare, Goethe), de cea romantică (modernă), care exprimă ruptura dramatică de natură.