15 definiții pentru seninătate săninătate seninetate seninitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.

SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.

seninătate sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: săn~, (înv) ~net~, ~nit~ / Pl: ~tăți / E: senin1 + -ătate] 1-5 Senin1 (1, 3-4, 14-15). 6 (Îlav) Cu ~ În mod liniștit. 7 (Îal) În mod indiferent.

SENINĂTÁTE, seninătăți, s. f. 1. Calitate a cerului sau a timpului senin; limpezime, lumină. ♦ (Concretizat) Întinsul, adîncul senin al văzduhului, limpeziș. Soarele se ridica încet în seninătatea adînc albastră a cerului. EMINESCU, la CADE. 2. Fig. Expresie senină a chipului. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ♦ Calm, liniște sufletească. Cu aceeași seninătate cu care pregătea paturile pentru ceilalți bolnavi, își așternu și lui un pat. MIRONESCU, S. A. 129.

SENINĂTÁTE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de liniște sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătății] /senin + suf. ~ătate

seninătate f. 1. starea vremii senine sau a cerului senin; 2. fig. liniște: seninătatea sufletească. [Lat. SERENITATEM].

seninătáte f. (lat. serénĭtas, -átis; it. serenita). Starea ceruluĭ fără nourĭ: seninătatea ceruluĭ Sahareĭ. Fig. Liniște, neturburare: seninătatea cu care a murit Socrate.

săninătate sf vz seninătate

seninetate sf vz seninătate

seninitate sf vz seninătate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seninătáte s. f., g.-d. art. seninătắții

seninătáte s. f., g.-d. art. seninătății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENINĂTÁTE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

SENINĂTÁTE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.

SENINĂTATE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)

seninătate s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.

Intrare: seninătate
seninătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seninătate
  • seninătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • seninătăți
  • seninătății
plural
vocativ singular
plural
săninătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seninetate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seninitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.