17 definiții pentru semicerc sâmicerc semicirc semicirclu semicircul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.). 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. ◊ Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (1). – Semi- + cerc.

semicerc sn [At: PLEȘOIANU, T. I, 157/6 / V: (înv) ~circ, ~circlu, ~circul, (reg) sâm~ / Pl: ~uri / E: semi- + cerc cf fr demi-cercle, ger Halbkreis)] 1 (Gmt) Arcul de cerc subîntins de un diametru. 2 (Gmt) Fiecare dintre cele două părți egale (de curbă sau de suprafață) ale unui cerc, situate de o parte și de alta a unuia dintre diametrele cercului. 3 (Gmt) Figură geometrică formată din jumătatea unui cerc. 4 (Gmt) Jumătate de cerc. 5 (Spt) Linie care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.). 6 (Pan) Șir de ființe sau de lucruri care sunt dispuse în formă de semicerc (3). 7 Obiect sau parte a unui obiect care are forma unui semicerc (3). 8 Linie sau mișcare arcuită. 9 Semn grafic în formă de semicerc (4) pus deasupra sau dedesuptul unei litere, a unui simbol etc. pentru a indica valori speciale ale acestora.

SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculară care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. ◊ Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (1). – Semi- + cerc.

SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. Semicercul de mogîldețe negre se lărgea pe cîmpul nins. DUMITRIU, N. 213. Un copil fugărit de alți doi descrise un semicerc, căutînd un refugiu, și îl găsi după rochia Anei Lipan. C. PETRESCU, C. V. 181. ◊ Loc. adv. În semicerc. Cele zece-douăsprezece bucăți de sculptură... erau așezate în semicerc, sub scara Ateneului. GALACTION, O. I 116.

SEMICÉRC s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. 2. Șir de ființe, de lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. [< semi- + cerc, după fr. demicercle].

SEMICÉRC s. n. 1. arc de cerc subînscris de un diametru. 2. șir de ființe, lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. (după fr. demi-cercle)

SEMICÉRC ~uri n. 1) geom. Fiecare dintre cele două jumătăți în care este împărțit un cerc de diametrul său. 2) Grup de elemente aranjate în forma unei jumătăți de cerc. ◊ În ~ în formă de arc. /semi- +cerc

*semicérc n., pl. urĭ. Jumătate de cerc. V. emiciclu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semicérc s. n., pl. semicércuri

semicérc s. n., pl. semicércuri

Intrare: semicerc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semicerc
  • semicercul
  • semicercu‑
plural
  • semicercuri
  • semicercurile
genitiv-dativ singular
  • semicerc
  • semicercului
plural
  • semicercuri
  • semicercurilor
vocativ singular
plural
sâmicerc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semicirc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semicirclu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semicircul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)