SEMICERC, semicercuri, s. n. 1. Figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. Semicercul de mogîldețe negre se lărgea pe cîmpul nins. DUMITRIU, N. 213. Un copil fugărit de alți doi descrise un semicerc, căutînd un refugiu, și îl găsi după rochia Anei Lipan. C. PETRESCU, C. V. 181. ◊ Loc. adv. În semicerc. Cele zece-douăsprezece bucăți de sculptură... erau așezate în semicerc, sub scara Ateneului. GALACTION, O. I 116.