3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta.

SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta.

sedimentare sf [At: MACAROVICI, CH. 24 / Pl: ~tări / E: sedimenta] 1 Așezare (lentă) la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid prin cădere liberă sau prin centrifugare Si: depozitare, depunere, (rar) sedimentație (1). 2 (Med; îs) Viteză de ~ Probă de laborator prin care se urmărește ritmul de depunere al hematiilor din sângele recoltat, pentru a evidenția eventuale procese infecțioase latente din organism. 3 (Glg) Proces fizic, chimic sau biologic care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma căruia au loc, în condiții subaeriene sau subacvatice, așezarea unor particule sau fragmente de minerale, roci, organisme sau acumularea în straturi, prin precipitare chimică, a sedimentelor (2), din care provin rocile sedimentare Si: depozitare, depunere, (rar) sedimentație (2).

SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Depunere lentă a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = iuțeala cu care se depun globulele roșii din sîngele făcut necoagulabil și pus în repaus (într-un recipient).

SEDIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) sedimenta și rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentație. [< sedimenta].

SEDIMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentație. 2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. (< sedimenta)

SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment.

SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din sediment.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

sedimenta [At: ONCESCU, G. 10 / Pzi: ~tez / E: fr sédimenter, ger sedimentieren] 1 vr (D. substanțe corpusculare solide dintr-o suspensie) A se lăsa la fund sub formă de sediment (1) Si: a se așeza, a se depozita, a se depune. 2 vr (Glg; d. particule sau d. fragmente de minerale, de roci, de organisme etc.) A se așeza în straturi (formând o masă compactă, dură) Si: a se depozita, a se depune. 3 vtf (D. agenți fizici, chimici sau biologici; c. i. minerale sau resturi organice) A face să se depună în straturi.

sedimentar, [At: COBÎLCESCU, G. 14/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr sédimentaire] 1 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Caracteristic sedimentului (2). 2 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Constituit din sediment (2). 3 a (Spc; d. roci) Care rezultă prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente transportate de vânturi, de ape sau de ghețari, prin precipitarea chimică în ape sau sub acțiunea unor organisme. 4-5 sm, a (Șîs Rocă ~ă) Rocă formată prin sedimentare (2). 6 a (Îs) Proces ~ Proces de formare a sedimentelor.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. (Despre substanțe aflate în suspensie) A se așeza, a se depune în straturi (ca efect al diferenței de densitate dintre substanța care se depune și lichidul în care aceasta este în suspensie). V. precipita.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2), format prin sedimentare. Rocă sedimentară.

SEDIMENTA vb. I. refl. A se așeza, a se lăsa la fund, a se depune în strate; a forma sedimente. [P.i. 3 -tează. / < germ. sedimentieren].

SEDIMENTAR, -Ă Care are caracteristicile unui sediment; format prin sedimentare. [Cf. fr. sédimentaire].

SEDIMENTA vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren)

SEDIMENTAR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. ♦ rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori ghețari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire)

A SE SEDIMENTA pers. 3 se ~ea intranz. (despre particulele unor substanțe solide) A se depune în straturi; a forma un sediment; a se precipita; a se depozita. /Din sediment

SEDIMENTAR ~ă (~i, ~e) geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. /<fr. sédimentaire

sedimentar a. ce are caracterul unui sediment: terenuri sedimentare.

*sedimentár, -ă adj. (d. sediment; fr. sédimentaire). Format din sediment: teren sedimentar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentea, imperf. 3 pl. se sedimentau; conj. prez. 3 să se sedimenteze; ger. sedimentându-se

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimenta, pl. sedimentare

!sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentea

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimentară, pl. sedimentare

sedimenta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sedimentează; ger. sedimentând

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sg. sedimentară, pl. sedimentare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)

SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bazin de sedimentare, (engl.= sedimentary basin) arie depresionară a scoaței terestre delimitată de zone mai ridicate, in care se pot acumula sedimente. B.s. poate fi situat într-o reg. continentală (b. lacustru) sau in dom marin-oceanic

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), în → stratigrafia secvențială, unitate care include asociații de sedimente cu trăsături faciale diferite, care s-au depus simultan și care prezintă variații laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafețe (linii) de timp, iar intervalul în care s-au format își găsește un corespondent pe → curba eustatică. (Ex. c.s. de mare joasă, c.s. de mare înaltă).

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.

ritm de sedimentare, unitate sedimentologică caracterizată prin succesiunea a doi sau mai mulți termeni litologici (AB, ABC, ABCD etc.) în cadrul unei serii sedimentare. Genetic, se disting: r.s. complete – ABCDE (rezultate din procese de sedimentare care s-au desfășurat normal și complet în anumite intervale de timp) și r.s. incomplete sau accidentale – fără termeni intermediari sau finali – ABC, BCD, ABD etc., reflectând întreruperea din diverse cauze (pulsații în baz., eroziune intraformațională etc.) a procesului de sedimentare. V. și cuplu. Sin. ciclu de sedimentare.

sedimentar, (engl.= sedimentary) referitor la un proces natural, totdeauna exogen, care a condus la acumularea de sedimente, sau referitor la un dep. rezultat prin sedimentare. sedimentologie, (engl.= sedimentology) știința care se ocupă cu studiul sedimentelor – act. din p.d.v. al caracterelor petrografice, sistematizării și genezei lor. S. analizează în special ansamblul de factori care controlează procesul de sedimentare la supr. scoarței și oferă sugestii pentru reconstituirea condițiilor de formare a rocilor sedim. S. este strâns legată de petrologia sedimentară, împreună cu care studiază toate formațiunile sedim. de la suprafața scoarței terestre.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SEDIMENTÁR, -Ă (< fr.) adj. Cu caracter de sediment, format prin sedimentare. ◊ Proces s. = proces de formare a sedimentelor. Rocă s. = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente, transportate de vânturi, ape ori ghețari (roci clastice terigene sau detritice) prin precipitarea chimică în ape (roci de precipitare) sau prin acumularea organismelor moarte sau a unor produse organice (roci biologice sau organogene). Principalele r.s. sunt: argilele, marnele, gresiile, calcarele, conglomeratele, caustobiolitele.

Intrare: sedimentare
sedimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedimentare
  • sedimentarea
plural
  • sedimentări
  • sedimentările
genitiv-dativ singular
  • sedimentări
  • sedimentării
plural
  • sedimentări
  • sedimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sedimenta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sedimenta
  • sedimentare
  • sedimentat
  • sedimentatu‑
  • sedimentând
  • sedimentându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • sedimentea
(să)
  • sedimenteze
  • sedimenta
  • sedimentă
  • sedimentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • sedimentea
(să)
  • sedimenteze
  • sedimentau
  • sedimenta
  • sedimentaseră
Intrare: sedimentar
sedimentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedimentar
  • sedimentarul
  • sedimentaru‑
  • sedimenta
  • sedimentara
plural
  • sedimentari
  • sedimentarii
  • sedimentare
  • sedimentarele
genitiv-dativ singular
  • sedimentar
  • sedimentarului
  • sedimentare
  • sedimentarei
plural
  • sedimentari
  • sedimentarilor
  • sedimentare
  • sedimentarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sedimentare, sedimentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: sedimentație
      • 1.2.1. medicină Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi sedimenta DEX '09 DEX '98 DN

sedimentaverb

etimologie:
  • sediment DEX '98 DEX '09

sedimentar, sedimentaadjectiv

  • 1. Cu caracter de sediment; format prin sedimentare. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rocă sedimentară. DLRLC
    • 1.1. Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. DEX '09
    • 1.2. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.