sedimentare sf [At: MACAROVICI, CH. 24 / Pl: ~tări / E: sedimenta] 1 Așezare (lentă) la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid prin cădere liberă sau prin centrifugare Si: depozitare, depunere, (rar) sedimentație (1). 2 (Med; îs) Viteză de ~ Probă de laborator prin care se urmărește ritmul de depunere al hematiilor din sângele recoltat, pentru a evidenția eventuale procese infecțioase latente din organism. 3 (Glg) Proces fizic, chimic sau biologic care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma căruia au loc, în condiții subaeriene sau subacvatice, așezarea unor particule sau fragmente de minerale, roci, organisme sau acumularea în straturi, prin precipitare chimică, a sedimentelor (2), din care provin rocile sedimentare Si: depozitare, depunere, (rar) sedimentație (2).

SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Depunere lentă a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = iuțeala cu care se depun globulele roșii din sîngele făcut necoagulabil și pus în repaus (într-un recipient).

SEDIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) sedimenta și rezultatul ei; depunere de sedimente; sedimentație. [< sedimenta].

SEDIMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) sedimenta; depunere de sedimente; sedimentație. 2. depunere (lentă) a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. (< sedimenta)

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

sedimentare s. f., g.-d. art. sedimentării; pl. sedimentări

SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

SEDIMENTARE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentație. (Proces de ~ a calcarului.)

bazin de sedimentare, (engl.= sedimentary basin) arie depresionară a scoaței terestre delimitată de zone mai ridicate, in care se pot acumula sedimente. B.s. poate fi situat într-o reg. continentală (b. lacustru) sau in dom marin-oceanic

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.

ritm de sedimentare, unitate sedimentologică caracterizată prin succesiunea a doi sau mai mulți termeni litologici (AB, ABC, ABCD etc.) în cadrul unei serii sedimentare. Genetic, se disting: r.s. complete – ABCDE (rezultate din procese de sedimentare care s-au desfășurat normal și complet în anumite intervale de timp) și r.s. incomplete sau accidentale – fără termeni intermediari sau finali – ABC, BCD, ABD etc., reflectând întreruperea din diverse cauze (pulsații în baz., eroziune intraformațională etc.) a procesului de sedimentare. V. și cuplu. Sin. ciclu de sedimentare.