3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al căpitanului. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

secund1, [At: IORGOVICI, O. 65/10 / V: (înv) ~cond / Pl: ~nzi, ~e / E: lat secundus, fr second, it secondo] 1 a Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie etc. Si: al doilea, (înv) secundar2 (1). 2 a (Rar) Care urmează după cel mai important, cel mai bun, cel mai cunoscut etc. Si: secundar2 (2). 3-4 sm, a (Spc) (Ofițer de marină) care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al comandantului Si: adjunct. 5-6 sm, a (Spc) (Persoană) care ajută pe cineva într-o activitate (conformându-se vederilor celuilalt). 7-8 smf, a (Arbitru) care secundează (1) pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive Si: secundant (4). 9-10 sm, a (Vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul) al doilea, care acompaniază vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul prim. 11-12 smf, a (Voce, cântăreț, instrument sau instrumentist) care execută vocea a doua. 13 sf (Înv; îe) A ține ~a A acompania (2). 14 sf Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. 15 sn Titlu interior al broșurilor și al cărților.

SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

SECUND2, -Ă, secunzi, -de, num. ord. (Rar) Al doilea. Între prima și secunda linie stetea principele. HASDEU, I. V. 141.

SECUND1, secunzi, s. m. Ofițer îndeplinind funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Alfons Briquet... fusese secund pe un vapor de marfă. BART, E. 114. Șeful se certa cu agentul, secundul vaporului cu taxatorul, șeful de echipaj cu împiegatul vamal. id. S. M.. 87.

SECUND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărților și broșurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].

SECUND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [Pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].

SECUND s.m. Ofițer pe o navă imediat inferior căpitanului și care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].

SECUND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții. ◊ (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărților și broșurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)

secund s. m. (mar.) Ofițer care îndeplinește funcția de ajutor al unui căpitan de vas ◊ „[...] au numai cuvinte de laudă, atât pentru comandantul S. M., cât și pentru prima femeie secund din țara noastră – Elena M. R.l. 30 V 82 p. 2 (din fr. second; cf. it. secondo; DEX, DN3)

SECUND1 ~dă (~zi, ~de) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

SECUND2 ~zi m. rar Ofițer de marină cu funcția de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. second

*secúnd, -ă adj. (lat. secundus, al doilea) Al doilea (Se întrebuințează în matematică: A’, A„, A’”, a prim, a secund, a terț). Ofițer secund, ofiteru care tine locu căpitanuluĭ de bastiment. S. m. Ofițer secund.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secund1 adj. m., pl. secunzi; f. secundă, pl. secunde

secund2 (ofițer, arbitru, antrenor) s. m., pl. secunzi

secund2 (ofițer) s. m., pl. secunzi

!secund1 adj. m., pl. secunzi; f. secundă, pl. secunde

secund num., (persoană) s. m., pl. secunzi; num. f. sg. secundă, pl. secunde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECUND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ al comandantului unei nave.)

SECUND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul ~.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ comandantului unui vas.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SECUND pilot secund, subordonat comandantului aeronavei execută ordinele acestuia.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

second-hand adj. invar. 1. (d. magazine) care vând mărfuri sau îmbrăcăminte la mâna a doua. 2. (d. mărfuri, îmbrăcăminte, aparatură) care sunt vândute la mâna a doua. 3. (peior.d. lucruri) de calitate inferioară. 4. (peior.d. oameni) incompetent, slab pregătit profesional.

Intrare: secund (num., adj.)
secund1 (adj., num.) numeral ordinal adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secund
  • secundul
  • secundu‑
  • secundă
  • secunda
plural
  • secunzi
  • secunzii
  • secunde
  • secundele
genitiv-dativ singular
  • secund
  • secundului
  • secunde
  • secundei
plural
  • secunzi
  • secunzilor
  • secunde
  • secundelor
vocativ singular
plural
second
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: secund (s.m.)
secund2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secund
  • secundul
  • secundu‑
plural
  • secunzi
  • secunzii
genitiv-dativ singular
  • secund
  • secundului
plural
  • secunzi
  • secunzilor
vocativ singular
plural
Intrare: secund (s.n.)
secund3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secund
  • secundul
plural
  • secunde
  • secundele
genitiv-dativ singular
  • secund
  • secundului
plural
  • secunde
  • secundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secund, secundănumeral ordinal, adjectiv

  • 1. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Între prima și secunda linie stetea principele. HASDEU, I. V. 141. DLRLC
etimologie:

secund, secunzisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. MDN '00
    sinonime: adjunct
    • 1.1. Ofițer secund = ofițer care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al căpitanului. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: adjunct
      • format_quote Alfons Briquet... fusese secund pe un vapor de marfă. BART, E. 114. DLRLC
      • format_quote Șeful se certa cu agentul, secundul vaporului cu taxatorul, șeful de echipaj cu împiegatul vamal. BART, S. M.. 87. DLRLC
    • 1.2. Arbitru secund = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. DEX '09
    • 1.3. (La box) Tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. MDN '00
etimologie:

secund, secundesubstantiv neutru

  • 1. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. poligrafie Titlu interior al cărților și broșurilor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.