SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al căpitanului. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

secund¹, ~ă [At: IORGOVICI, O. 65/10 / V: (înv) ~cond / Pl: ~nzi, ~e / E: lat secundus, fr second, it secondo] 1 a Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie etc. Si: al doilea, (înv) secundar² (1). 2 a (Rar) Care urmează după cel mai important, cel mai bun, cel mai cunoscut etc. Si: secundar² (2). 3-4 sm, a (Spc) (Ofițer de marină) care îndeplinește pe navă funcția de adjunct al comandantului Si: adjunct. 5-6 sm, a (Spc) (Persoană) care ajută pe cineva într-o activitate (conformându-se vederilor celuilalt). 7-8 smf, a (Arbitru) care secundează (1) pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive Si: secundant (4). 9-10 sm, a (Vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul) al doilea, care acompaniază vocea, cântărețul, instrumentul sau instrumentistul prim. 11-12 smf, a (Voce, cântăreț, instrument sau instrumentist) care execută vocea a doua. 13 sf (Înv; îe) A ține ~a A acompania (2). 14 sf Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. 15 sn Titlu interior al broșurilor și al cărților.

SECUND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.

SECUND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărților și broșurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].

SECUND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții. ◊ (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărților și broșurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)

secund (muz., poligr.) s. n.