3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECRETÁ, pers. 3 secrétă, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secretează] – Din fr. sécréter.

SECRETÁ, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter.

SECRETÁ, secretez și (rar) secrét, vb. I. Tranz. A produce secreții. Dar gîndul se oprise răcit și corpul imens nu mai secreta prin porii pielei nădușeala. C. PETRESCU, C. V. 291. ◊ Absol. Fig. În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande; la capătul lor boabele de apă apar organic, ca pe o frunte omenească stropii de sudoare. BOGZA, C. O. 123.

SECRETÁ vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter].

SECRETÁ vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter)

A SECRETÁ pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter

secretà v. a opera secrețiunea: ficatul secretează bila.

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

săcret1, ~ă sn, a vz secret2

săcret2, ~ea a vz secret3

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial. Tratative secrete.Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊ Agent secret = agent de siguranță; detectiv. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRÉT2, -Ă, secreți, -te, adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămîne necunoscut (celor din afara unui anumit cerc); care are caracter confidențial. Uneori un acord secret se stabilește între contrabandiști, agenți vamali și santinelele de pe maluri. BART, E. 326. Numele membrilor trebuie a rămînea secrete. GHICA, A. 461. În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. Eram de opinie d-a forma o societate secretă. GHICA, A. 422. ♦ (Despre stări sufletești, sentimente) Păstrat în taină, nemărturisit. M-am despărțit de tine cu inima plină de secretă compătimire. GALACTION, O. I 227. Inima ei era zdrobită de vro durere secretă. ALECSANDRI, O. P. 11. 2. Ascuns, mascat privirilor. Ușă secretă. Mecanism secret.Un pîrău secret într-un peisaj de la începutul vremurilor. IBRĂILEANU, A. 12. ◊ Agent secret = agent de siguranță (v. agent); detectiv.

SECRÉT, -Ă adj. 1. Tainic, tăinuit, ascuns. 2. Mascat, ascuns privirii. [< lat. secretus, cf. fr. secret].

SECRÉT, -Ă I. adj. 1. tainic, tăinuit, ascuns. 2. mascat, ascuns privirii. II. s. n. 1. ceea ce este ținut în taină, ce nu se dă publicității; mister. 2. mijloc, procedeu eficace și special pentru a obține ceva. 3. ceea ce constituie condiția intimă a unei științe, unei arte. (< fr. secret, lat. secretus)

SECRÉT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este ținut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în așa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care își ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidențe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufletești) Care este păstrat în taină; tainic; ascuns. /<lat. secretus

SECRÉT1 ~e n. 1) Fapt ce trebuie ținut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane, care asigură reușita unei acțiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat într-o închisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus

*secrét, -ă ădj. (lat. secretus, despărțit, d. se-cérnare a despărțĭ. V. cern). Care e ținut ascuns, știut numaĭ de unu saŭ de puținĭ: procedură secretă, tratat secret. Care e ascuns vederiĭ: mecanizm secret, ușă secretă. Care-șĭ ascunde sentimentele: un dușman secret. Pop. Discret: nu eștĭ de loc secret! Comitet secret, adunare care deliberează fără să asiste publicu. Fondurĭ secrete, banĭ pe care guvernu-ĭ poate cheltuĭ p. interesele superioare ale statuluĭ fără să dea socoteală contabilitățiĭ publice. S. n., pl.e. Faptă ascunsă, lucru ținut ascuns: a trăda un secret. Discrețiune (tăcere): a observa secretu. Procedură specială neștiută de alțiĭ: Chinejiĭ aŭ secretu de a face lacu. Mijloc (talent) particular de a reușĭ: secretu de a te îmbogățĭ, de a domnĭ. Explicațiune, motiv ascuns: nu pricep secretu purtăriĭ luĭ. Mecanizm ascuns: lacăt cu secret. Celulă separata într’o închisoare: a pune un asasin la secret. Vorbă convențională (parolă) pe care, dacă n’o pronunțĭ, nu țĭ se dă voie să trecĭ: spuse secretu, și santinela îl lăsă să intre. Secret de stat, lucru a căruĭ divulgare face răŭ țăriĭ. Secret public, lucru știut de toțĭ în parte, dar pe care nu-l spune nimenĭ în public. În secret, în ascuns, fără marturĭ. – Apare Și’n P.P. noŭă. V. taĭnă.

*secretéz v. tr. (fr. Sécréter, d. sécrétion, secrețiune). Scot, produc (un lichid): ficatu secretează bila.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secretá (a ~) (se-cre-) vb., ind. prez. 3 secrétă

secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză

arată toate definițiile

Intrare: secreta (3 -tă)
secreta (3 -tă) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: -cre-
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secreta
  • secretare
  • secretat
  • secretatu‑
  • secretând
  • secretându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • secre
(să)
  • secrete
  • secreta
  • secretă
  • secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • secre
(să)
  • secrete
  • secretau
  • secreta
  • secretaseră
Intrare: secreta (3 -tează)
secreta (3 -tează) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secreta
  • secretare
  • secretat
  • secretatu‑
  • secretând
  • secretându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • secretea
(să)
  • secreteze
  • secreta
  • secretă
  • secretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • secretea
(să)
  • secreteze
  • secretau
  • secreta
  • secretaseră
Intrare: secret (adj., ascuns)
secret3 (f. secretă) adjectiv
  • silabație: se-cret
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secret
  • secretul
  • secretu‑
  • secre
  • secreta
plural
  • secreți
  • secreții
  • secrete
  • secretele
genitiv-dativ singular
  • secret
  • secretului
  • secrete
  • secretei
plural
  • secreți
  • secreților
  • secrete
  • secretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)