2 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECHESTRÁRE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestráre s. f.] – V. sechestra.

SECHESTRÁRE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestráre s. f.] – V. sechestra.

sechestrare sf [At: POLIZU / V: (îrg) secfe~, (înv) secue~, secve~ / S și: sequestrare / Pl: ~rări / E: sechestra] 1 Punere în indisponibilitate în vederea executării silite sau a confiscării Si: (rar) sechestrație (1), (înv) secfestruire, (îvr) secfestrariseală, secfestrarisire. 2 Reținere cu forța a unei persoane Si: (rar) sechestrație (2). 3 (Spc) Arestare (1).

SECHESTRÁRE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. – Variantă: secfestráre (HOGAȘ, DR. II 196) s. f.

SECHESTRÁRE s.f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei; punere de sechestru. [< sechestra].

sechestrare f. 1. acțiunea de a sechestra; 2. starea celui sechestrat.

SECFESTRÁ vb. I v. sechestra.

SECFESTRÁRE s. f. v. sechestrare.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

sechestra [At: VALIAN, V. / V: (rar) secue~, (îrg) secfe~, secve~, (reg) sefe~, segve~, sevăs~, săche~, săchis~, sichis~, săfe~, sifes~, țacfis~ / Pzi: ~rez / E: fr séquestrer, lat sequestrare] 1 vt (Jur; c. i. bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparținând unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării Si: (îrg) a secfestrui, (înv) a secfestrarisi, a zeberi, (reg) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. 2 vt (Rar) A dosi (3). 3 vt (C. i. oameni) A reține cu forța Si: a izola. 4 vt (Spc) A aresta (1). 5 vr (Rar; fig) A se claustra (4).

segvestra[1] v vz sechestra corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: segvestra LauraGellner

sifiestra[1] v vz sechestra

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sifestra, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestrá (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

SECHESTRÁ vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

A SECHESTRÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

*sechestrațiúne f. (lat. sequestrátio, -ónis). Acțiunea de a sechestra. – Și -áție, dar ob. -áre.

*sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestráre s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sechestrea; conj. prez. 1 sg. să sechestrez, 3 să sechestreze

sechestra (a ~) vb., ind. prez. 3 sechestrea

sechestrá vb., ind. prez. 1 sg. sechestréz, 3 sg. și pl. sechestreáză

secvestrá (= sechestra) vb. (ind. prez. 1 secvestrez)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECHESTRÁRE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun, până la rezolvarea litigiului.) 2. v. confiscare.

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun pînă la rezolvarea litigiului.) 2. confiscare, luare. (~ averii cuiva.)

SECHESTRÁ vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

Intrare: sechestrare
sechestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sechestrare
  • sechestrarea
plural
  • sechestrări
  • sechestrările
genitiv-dativ singular
  • sechestrări
  • sechestrării
plural
  • sechestrări
  • sechestrărilor
vocativ singular
plural
secfestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secfestrare
  • secfestrarea
plural
  • secfestrări
  • secfestrările
genitiv-dativ singular
  • secfestrări
  • secfestrării
plural
  • secfestrări
  • secfestrărilor
vocativ singular
plural
secuestrare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secvestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secvestrare
  • secvestrarea
plural
  • secvestrări
  • secvestrările
genitiv-dativ singular
  • secvestrări
  • secvestrării
plural
  • secvestrări
  • secvestrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sechestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sechestra
  • sechestrare
  • sechestrat
  • sechestratu‑
  • sechestrând
  • sechestrându‑
singular plural
  • sechestrea
  • sechestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sechestrez
(să)
  • sechestrez
  • sechestram
  • sechestrai
  • sechestrasem
a II-a (tu)
  • sechestrezi
(să)
  • sechestrezi
  • sechestrai
  • sechestrași
  • sechestraseși
a III-a (el, ea)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestra
  • sechestră
  • sechestrase
plural I (noi)
  • sechestrăm
(să)
  • sechestrăm
  • sechestram
  • sechestrarăm
  • sechestraserăm
  • sechestrasem
a II-a (voi)
  • sechestrați
(să)
  • sechestrați
  • sechestrați
  • sechestrarăți
  • sechestraserăți
  • sechestraseți
a III-a (ei, ele)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestrau
  • sechestra
  • sechestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secfestra
  • secfestrare
  • secfestrat
  • secfestratu‑
  • secfestrând
  • secfestrându‑
singular plural
  • secfestrea
  • secfestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secfestrez
(să)
  • secfestrez
  • secfestram
  • secfestrai
  • secfestrasem
a II-a (tu)
  • secfestrezi
(să)
  • secfestrezi
  • secfestrai
  • secfestrași
  • secfestraseși
a III-a (el, ea)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestra
  • secfestră
  • secfestrase
plural I (noi)
  • secfestrăm
(să)
  • secfestrăm
  • secfestram
  • secfestrarăm
  • secfestraserăm
  • secfestrasem
a II-a (voi)
  • secfestrați
(să)
  • secfestrați
  • secfestrați
  • secfestrarăți
  • secfestraserăți
  • secfestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestrau
  • secfestra
  • secfestraseră
țacfistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secuestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secvestra
  • secvestrare
  • secvestrat
  • secvestratu‑
  • secvestrând
  • secvestrându‑
singular plural
  • secvestrea
  • secvestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secvestrez
(să)
  • secvestrez
  • secvestram
  • secvestrai
  • secvestrasem
a II-a (tu)
  • secvestrezi
(să)
  • secvestrezi
  • secvestrai
  • secvestrași
  • secvestraseși
a III-a (el, ea)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestra
  • secvestră
  • secvestrase
plural I (noi)
  • secvestrăm
(să)
  • secvestrăm
  • secvestram
  • secvestrarăm
  • secvestraserăm
  • secvestrasem
a II-a (voi)
  • secvestrați
(să)
  • secvestrați
  • secvestrați
  • secvestrarăți
  • secvestraserăți
  • secvestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestrau
  • secvestra
  • secvestraseră
sefestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segvestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sevăstra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sichistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sechestrare, sechestrărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi sechestra DEX '09 DEX '98 DN

sechestra, sechestrezverb

  • 1. A pune sechestru asupra unor bunuri. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A reține cu forța o persoană. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A izola în caz de boală infecțioasă. DN
    • 2.1. A detașa un sechestru osos. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.