seboree sf [At: BIANU, D. S. / P: ~re-e / Pl: ~ / E: fr séborrhée] (Med) Boală de piele manifestată prin secreție excesivă de sebum însoțită, adesea, de hipertografia glandelor sebacee.

SEBOREE s. f. Boală de piele provocată de secreția exagerată a glandelor sebacee.

SEBOREE s.f. Boală de piele cauzată de o secreție excesivă a glandelor sebacee. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. séborrhée, cf. lat. sebum – seu, gr. rhein – a curge].

SEBOREE s. f. boală de piele manifestată prin secreție excesivă de sebum, care apare frecvent la pubertate. (< fr. séborrhée)

SEBOREE ~i f. Boală a pielii care se manifestă prin tulburări ale funcției secretoare a glandelor sebacee. [Sil. -re-e] /<fr. séborrheé

seboree s. f., art. seboreea, g.-d. art. seboreei; pl. seboree

seboree s. f., art. seboreea, g.-d. art. seboreei; pl. seboree

seboree s. f., art. seboreea, g.-d. art. seboreei; pl. seboree

SEBO- „sebum, sebaceu”. ◊ L. sebum „grăsime, seu” > fr. sébo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. sebo-. □ ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul sebaceu; ~poieză (v. -poieză), s. f., secreție de materie sebacee, ~ree (v. -ree), s. f., flux sebaceu exagerat, apărînd în mod frecvent, la pubertate.

SEBORÉE (< fr.; {s} lat. sebum „seu” + gr. rhein „a curge”) s. f. (MED.) Secreție excesivă de sebum. Deseori se complică cu acneeea, fiind cauza unei dermatite seboreice.