SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se folosesc în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac¹. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.

scumpie¹ [At: COD. TOD. 226 / V: (îvr) scupie / Pl: ~ii / E: scump + -ie] 1 sf (Înv) Zgârcenie. 2-3 sf (Înv) Scumpete (7-8). 4 sf (Înv) Bogăție (1). 5 a (Într-o poezie populară; pbl din necesități prozodice) Mândru.

scumpie² sf [At: COTEANU, PL. 18 / V: (înv) scopie, (reg) ~ic sm, ~ilă, ~in sm, ~ină, ~iu^[1] sm, ~prină, scunpie, sclum~ / Pl: ~ii / E: pn skapia] (Bot) 1 Arbust înalt până la 5 m, cu frunzele eliptice sau obovate și cu flori mici galbene-verzui în panicule mari, a cărui coajă și ale cărui frunze sunt folosite în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară pentru proprietățile lor antiseptice și astringente Si: (reg) liliac, oțetar, rui⁴ (Cotinus coggygria). 2 Coaja sau frunzele scumpiei (1). 3 (Îrg) Oțetar³ (Rhus typhina). 4 (Îrg) Liliac (Syringa vulgaris). 5 (Reg; îc) ~ altoită Liliac franțuzesc (Syringa persica). 6 (Trs) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 7 (Reg; îf scumpină) Lămâiță (Philadelphus coronarius). corectată

SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie, precum și în medicina populară, pentru proprietățile lor antiseptice și astringente (Cotinus coggygria). 2. (Bot.; reg.) Liliac¹. [Acc. și: scúmpie] – Din pol. skapia.

SCUMPÍE, scumpii, s. f. 1. Arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui scoarță și ale cărui frunze se întrebuințează în vopsitorie și în tăbăcărie (Rhus Cotinus). Din țară se întrebuințează la toate colorile... scumpia sau frunze de lemnul numit scumpia. I. IONESCU, M. 694. Capra face stricăciune scumpiei Și scumpia își răzbună cu pielea ei. PANN, P. V. II 51. ◊ Expr. Cînd voi secera scumpia = niciodată; la paștile-calului. 2. (Regional) Liliac¹.

SCUMPÍE ~i f. Arbust înalt, cu frunze eliptice și flori verzi-gălbui, grupate în inflorescențe, ale cărui frunze și coajă sunt folosite în tăbăcărie, vopsitorie și medicină. [G.-D. scumpiei] /<pol. skapia

scumpie f. 1. arbust, cu florile verzi-gălbui, a cărui scoarță e întrebuințată la tăbăcitul pieilor (Rhus cotinus); 2. Tr. Bot. liliac. [Pol. SKÕPIE].

scumpíe f (pol. skapia pron. skompia [de unde și rut. rus. skompia], d. skap, pron. skomp, care e rom. scump, zgîrcit, avar, pin aluz. la astringența scoarțeĭ eĭ). Un frumos copăcel care crește pe dealurĭ petroase și a cărĭ coajă se întrebuințează la tăbăcit (rhus cótinus). Munt. Iron. Cînd oĭ secera scumpia, la anu cu brînză, la Paștele caluluĭ, la calendele greceștĭ, nicĭ-odată. Trans. vest. Liliac, melin (plantă); Rhus cótinus e originar din Asia Mică și a pătruns la noĭ din nord (Polonia, Rusia). În Munt. a apărut la 1676.

sclumpie sf vz scumpie²

scopie¹ sf vz scumpie²

scumpic sm vz scumpie²

scumpilă sf vz scumpie²

scumpin sm vz scumpie²

scumpină sf vz scumpie²

scumpiu sm vz scumpie²

scumprină sf vz scumpie²

scunpie sf vz scumpie²

scupie sf vz scumpie¹

scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile

scumpíe s. f., art. scumpía, g.-d. art. scumpíei; pl. scumpíi, art. scumpíile