scumpet sn vz scumpete

scumpete [At: CORESI, EV. 401 / V: (înv) scumpet sn / Pl: ~uri sn / E: scump + -ete] 1 (Înv) Zgârcenie. 2 (Îvr; precedat de pp „cu”) Scrupulozitate (1). 3 Scumpire (1) 4 Situație în care se înregistrează o scumpire (1) Si: (îvp) scumpătate (3) (înv) scumpenie (3), (înv) scumpeală (2), (reg) scumpeliște (2). 5 Perioadă de timp în care prețurile sunt foarte ridicate Si: (îvp) scumpătate (4), (înv) scumpenie (4), (înv) scumpeală (3), (reg) scumpeliște (3). 6 (Îrg) Sărăcie. 7 (Mpl) Lucru de preț Si: (pfm) scumpătate (5), (îrg) scumpie¹ (2), (înv) scumpenie (5), (îvr) scumpăciune, (înv) scumpie¹ (2), (înv) scumpenie (5), (îvr) scumpăciune, (înv) scumpie¹ (2). 8 (Rar) Frumusețe a unui lucru scump (9) Si: (înv) scumpie¹ (3). 9 (Înv) Bogăție (1). 10 (Într-o poezie populară) Mândrie. 11 (Fam; hip) Persoană dragă Si: (fam) scumpătate (7). 12 (Reg; îlav) Cu ~ Cu plăcere.

SCUMPETE, scumpeturi, s. f. 1. Urcare mare a prețurilor mărfurilor; timp în care mărfurile sînt scumpe, costul vieții este ridicat. În vremuri grele – de foamete ori scumpete – se face mămăligă și din făină de hrișcă și orz. ȘEZ. V 6. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de mare preț. Te-aș ruga să-mi spui ce mi-ai putea da. – Bucuros îți voi răspunde, prietine, a întors cuvînt tot cu veselie starostele scumpeturilor. SADOVEANU, D. P. 159. Moșnegii și babele n-au mai găsit tihnă pînă ce n-au spus de-a fir-a-n păr ce-au știut dînșii din părinții părinților lor despre toate avuțiile și scumpeturile încredințate pămîntului, pe vremea turcilor și a tătarilor, și mai pe urmă, în timpuri de răzmerițe și de vrajbă. C. PETRESCU, R. DR. 137. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. 3. Zgîrcenie, avariție. Aș vrea să sting din vreme scumpetea-n fiul meu. NEGRUZZI, S. II 264. Ei sta-n chibzuire... Văzîndu-i scumpetea. PANN, P. V. III 76.

SCUMPETE f. 1) Situație când prețurile la mărfuri sunt foarte ridicate. 2) fig. fam. Persoană iubită și dorită. /scump + suf. ~ete

scumpete f. 1. sgârcenie cumplită: scumpetea pe scump ca o boală îl muncește; 2. preț mare: scumpetea traiului; 3. pl. scumpeturi, lucruri scumpe, scule de preț.

scumpete f. fără pl. (d. scump, după foamete cu accentu schimbat). Sgîrcenie, avariție (Rar). Defectu de a fi prea scummp: scumpetea pîniĭ, a viețiĭ. Pl. n. Fam. Scumpeturĭ, lucrurĭ scumpe, lucrurĭ prețĭoase, comorĭ.

scumpete s. f., g.-d. art. scumpetei; (lucruri) pl. scumpeturi

scumpete s. f., g.-d. art. scumpetei; (lucruri) pl. scumpeturi

scumpete s. f., g.-d. art. scumpetei; (lucruri) pl. scumpeturi

scumpete, -tei gen. a.

SCUMPETURI s. pl. (înv.) scumpăciuni (pl.), scumpenii (pl.), scumpii (pl.). (Ce de mai ~ avea în ladă!)

SCUMPETURI s. pl. (înv.) scumpăciuni (pl.), scumpenii (pl.), scumpii (pl.). (Ce de mai ~ avea în ladă!)

SCUMPETE s. v. avariție, belșug, bogăție, bunăstare, calicenie, calicie, lipsă, mizerie, nevoie, prosperitate, sărăcie, zgârcenie.

SCUMPETE s. 1. (înv. și pop.) scumpătate, (înv.) scumpeală, scumpenie. (Era o ~ de nedescris.) 2. (rar) scumpătate. (Ce mai faci, ~?)

scumpete s. v. AVARIȚIE. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. PROSPERITATE. SĂRĂCIE. SGÎRCENIE.

SCUMPETE s. 1. (înv. și pop.) scumpătate, (înv.) scumpeală, scumpenie. (Era o ~ de nedescris.) 2. (rar) scumpătate. (Ce mai faci, ~?)

SCUMPETE. Subst. Scumpete, scumpenie (rar), scumpătate (rar). Scumpire. Pret ridicat, preț umflat (pop.), preț pipărat (pop.), bani frumoși (fig.), suprapreț, preț de speculă. Speculă, speculație. Speculant. Inflație, inflaționism. Adv. Scump, scumpișor (dim.), scumpușor, costisitor, costător (înv.) Vb. A scumpi, a urca prețul, a ridica prețul, a umfla prețul (pop.), a cere mai mult, a vinde mai scump, a vinde cu suprapreț, a vinde la preț de speculă, a face speculă. A se scumpi. A costa (mult, scump), a costisi (înv.), a fi scump. V. comerț, preț.