2 intrări

14 definiții

SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob.

SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob.

SCROB s. n. (Mold.) 1. Mîncare făcută din ouă bine amestecate și apoi prăjite; jumări, (regional) papară. Nu poți face scrob fără să spargi ouă. C. PETRESCU, Î. II 133. Caută să mănînce scrob. PAMFILE, A. R. 168. 2. Zăpadă peste care a plouat și care a înghețat la suprafață.

scrob (reg.) s. n., (porții) pl. scróburi

SCROB s. v. jumări, omletă, tencuială.

scrob (-buri), s. n.1. Terci, păsat. – 2. (Mold.) Ouă bătute. – 3. (Olt.) Crustă de gheață formată deasupra zăpezii. – Var. Olt. (3) scrociob. Sb., slov. skrob „amidon” și „terci” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). – Der. scrobi, vb. (a apreta), din sb., slov. skrobiti, bg. skrobĕvam, cf. rus. skorbitĭ; scrobeală, s. f. (amidon; Arg., spermă), cu suf. -eală, cf. rus. skorbilo; scrobos, adj. (gros, tare, aspru); scroboși, s. m. pl. (Olt., încălțămînte de piele). Din rom. trebuie să provină bg. skrobela „scrobeală”.

SCROB ~uri n. Fel de mâncare pregătit din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, cu jumări, cu mărar sau ceapă) și prăjite la foc mic. /<bulg., sb. skrob

scrob2 s.n. (reg.) amidon; scrobeală albă.

scrob1, scroburi, s.n. (reg.) 1. jumări de ouă. 2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere. 3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4. (în sintagmă) scrob de făină = făină muiată pentru pui. 5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi. 6. (la pl.) clătite. 7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana. 8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9. tencuială.

scrob3, scroburi, s.n. și scrobi, s.m. 1. (înv.) groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori. 2. groapă în care se adună apă, formând o băltoacă; crov. 3. gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și unde poate fi prins cu mâna.

scrob n. Mold. jumări. [Serb. SKROB, scrobeală].

scrob n. pl. inuz. urĭ (sîrb. skrob, škrob, scrobeală. V. scrobeală). Mold. Jumărĭ, pancoș, oŭă prăjite, omletă. Munt. (Arg.). Mold. Gheată formată deasupra zăpeziĭ (VR. 1908, 12, 327). Ban. Făĭnă saŭ tărîță cu apă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scrob s. n., (porții) pl. scróburi

scrob s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. TENCUIALĂ.

Intrare: scrob
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrob
  • scrobul
  • scrobu‑
plural
  • scroburi
  • scroburile
genitiv-dativ singular
  • scrob
  • scrobului
plural
  • scroburi
  • scroburilor
vocativ singular
plural
Intrare: Scrob
Scrob nume propriu
nume propriu (I3)
  • Scrob
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)