3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scrima vi [At: DL / Pzi: ~mez / E: scrimă cf fr escrimer] (Rar) 1 A mânui armele albe. 2 A face scrimă (2).
SCRIMA, scrimez, vb. I. Intranz. A face scrimă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIMA, scrimez, vb. I. Intranz. A mînui sabia, spada sau floreta în scop sportiv sau (în trecut) pentru a deveni un bun duelist; a face scrimă. – După fr. escrimer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SCRIMA vb. I. intr. (Sport) A mînui armele albe (spada, floreta etc.); a face scrimă. [Cf. fr. escrimer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCRIMA ~ez intranz. A practica scrima. /<fr. escrimer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRIMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scherm s vz scrimă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrim[1] s vz scrimă
- În definiția principală, această variantă este tipărită: scrims — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrimă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) e~, (îvr) scherm, scrims[1] / E: it scrima, fr escrime] 1 Arta de a mânui armele albe (spada, floreta ori sabia). 2 Sport practicat cu arme albe.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: scrim — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIMĂ s. f. Sport constînd în mînuirea floretei, spadei sau a altor arme albe împotriva unui adversar. Se va întoarce surîzînd ca un șampion de scrimă, să mulțumească aplauzelor. C. PETRESCU, C. V. 122. Regele Claudius... convinge pe Laert... să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284. ◊ Fig. Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie și soare. C. PETRESCU, C. V. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIMĂ s.f. (Sport) Arta de a mînui sabia, spada și floreta. [Cf. fr. escrime, it. scherma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIMĂ s. f. sport constând în a mânui sabia, spada și floreta. (< it. scrima, după fr. escrime)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SCRIMĂ f. Gen de sport care cuprinde probe de sabie, de spadă și de floretă. [G.-D. scrimei] /<it. scrima, fr. escrime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scrimă f. arta de a se bate cu armele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* scrímă f., pl. e (fr. escrime, vfr. escremie, it. scherma). Arta de a mînui armele împungătoare și tăĭetoare: scrima cu baioneta, cu floreta, cu spada. V. duel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scrimă s. f., g.-d. art. scrimei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scrimă s. f., g.-d. art. scrimei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scrimă s. f., g.-d. art. scrimei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scrimă (-me), s. f. – Sport cu spada, floreta sau sabia. Fr. escrime.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SCRIMA, Andrei (1930-2001, n. Gheorghieni, jud. Harghita), teolog român. Stabilit în străinătate (1956); a ocupat diferite funcții bisericești (reprezentant al Patriarhiei din Constantinopol la Vatican). Lucrări: „Timpul rugului aprins”, „Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană”, „Biserica liturgică”, „Antropologie apofatică”, „Despre isihasm”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCRÍMĂ (< fr., it.) s. f. Ramură sportivă în care se includ probele de floretă, sabie și spadă. S. a luat naștere, ca formă sportivă, la sfârșitul sec. 17, în Italia și apoi în Franța, ca urmare a duelurilor din sec. 16. În 1553 apăruse la Veneția „Manualul științelor armelor” de Camillo Agrippa, cu ilustrații atribuite lui Michelangelo, care va pune bazele artei sabiei și spadei. S. este un sport olimpic încă de la prima ediție a jocurilor olimpice moderne de la Atena (1896). Primul Campionat mondial s-a desfășurat, în 1937, la Paris. Importantă pentru protejarea sportivilor a fost inventarea măștii (1778) de către La Boessiere. Bărbații participă la toate cele trei arme, iar femeile la floretă (J.O.) și spadă (CM și Cupa Mondială). Concursurile se desfășoară individual și pe echipe. În România, s. apare ca disciplină la Școala din Brașov, condusă de I. Honterus, în 1543. Școala de ofițeri reînființată la București în 1849 are în program și disciplina s. Primul campionat național se desfășoară la Sinaia în 1933. De-a lungul anilor scrimerii români au obținut succese importante, dobândind titlurile supreme la Jocurile Olimpice: Ionel Drâmbă și Mihai Covaliu, iar la Campionatele mondiale: Olga Orban-Szabo, Ecaterina Stahl, Elisabeta Tufan, Reka Lazăr, Laura Badea, Mihai Covaliu, precum și echipele feminine și masculine.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scrima, scrimezverb
- 1. A mânui sabia, spada sau floreta în scop sportiv sau (în trecut) pentru a deveni un bun duelist; a face scrimă. DLRLC DLRM DN
etimologie:
- escrimer DLRM DN
scrimăsubstantiv feminin
- 1. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se va întoarce surîzînd ca un șampion de scrimă, să mulțumească aplauzelor. C. PETRESCU, C. V. 122. DLRLC
- Regele Claudius... convinge pe Laert... să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284. DLRLC
- Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie și soare. C. PETRESCU, C. V. 330. DLRLC
-
etimologie:
- escrime DEX '09 DEX '98 DN
- scrima DEX '09 DEX '98 DN