SCRIMĂ s. f. Sport constînd în mînuirea floretei, spadei sau a altor arme albe împotriva unui adversar. Se va întoarce surîzînd ca un șampion de scrimă, să mulțumească aplauzelor. C. PETRESCU, C. V. 122. Regele Claudius... convinge pe Laert... să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită. GHEREA, ST. CR. II 284. ◊ Fig. Văzduhul era înviorat de capricioasa scrimă dintre ploaie și soare. C. PETRESCU, C. V. 330.