10 definiții pentru scrâșnet scârșnet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂȘNÉT, scrâșnete, s. n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.). ♦ P. gener. Zgomot scârțâitor, strident; scârțâit. – Scrâșni + suf. -et.

scrâșnet sn [At: DOSOFTEI, V. S. Septembrie 31v/18 / V: (înv) scârș~ / Pl: ~e / E: scrâșni + -et] 1 Zgomot caracteristic provocat de strângerea maxilarelor și frecarea dinților de jos cu cei de sus ca efect al mâniei, al furiei, al durerii etc. Si: scrâșnire (1), (rar) scrâșneală, scrâșnitură (1), (îrg) scrâșcare (1), (înv) scrâșnit1 (1). 2 (Înv; fig; cu determinarea „dinților”) Suferință fizică (sau morală) foarte mare Si: (înv) scrâșnire (2), scrâșnit1 (2), scrâșcare (2). 3 (Pan) Zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut, produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor), prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc. Si: (rar; pex) scârțâit1 (1), scrâșnire (3), (rar) scrâșnit1 (3), scrâșnitură (2), scrișcat, scrâșcat, (nob) scrijelire (2).

SCRẤȘNET, scrâșnete, s. n. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.). ♦ P. gener. Zgomot scârțâitor, strident; scârțâit. – Scrâșni + suf. -et.

SCRÂȘNET ~e n. 1) Sunet caracteristic, produs prin frecarea dinților. 2) Zgomot scârțâitor. /a scrâșni + suf. ~et

SCRÎ́ȘNET, scrîșnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic provocat de strîngerea și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mînie, de suferință etc.); scrîșnire. Auzea scrîșnetul măselelor. GALAN, Z. R. 184. El, c-un scrîșnet de mînie, palid prinde biciu-n mînă. IOSIF, PATR. 62. 2. Fig. Zgomot scîrțîitor; scîrțîit, hîrșîit. Tot mai apropiat s-auzea scrîșnetul tancurilor. CAMILAR, N. I 432. Tramvaiele duruiau goale, cu scrîșnet sinistru de fier. C. PETRESCU, C. V. 137. În scrîșnetul macaralelor de la vapoare... numai boiivictime nevinovate ale lăcomiei omenești, ședeau liniștiți. BART, S. M. 83.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrấșnet s. n., pl. scrấșnete

scrâșnet s. n., pl. scrâșnete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÂȘNET s. 1. scrâșnire, scrâșnit, scrâșnitură. (~ul dinților.) 2. v. scârțâit.

SCRÎȘNET s. 1. scrîșnire, scrîșnit, scrîșnitură. (~ dinților.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scîrțîit, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scrâșnet
scrâșnet substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnet
  • scrâșnetul
  • scrâșnetu‑
plural
  • scrâșnete
  • scrâșnetele
genitiv-dativ singular
  • scrâșnet
  • scrâșnetului
plural
  • scrâșnete
  • scrâșnetelor
vocativ singular
plural
scârșnet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrâșnet scârșnet

  • 1. Zgomot caracteristic provocat de strângerea fălcilor și frecarea dinților de jos cu cei de sus (în momente de mânie, de suferință etc.).
    exemple
    • Auzea scrîșnetul măselelor. GALAN, Z. R. 184.
      surse: DLRLC
    • El, c-un scrîșnet de mînie, palid prinde biciu-n mînă. IOSIF, PATR. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Zgomot scârțâitor, strident.
      exemple
      • Tot mai apropiat s-auzea scrîșnetul tancurilor. CAMILAR, N. I 432.
        surse: DLRLC
      • Tramvaiele duruiau goale, cu scrîșnet sinistru de fier. C. PETRESCU, C. V. 137.
        surse: DLRLC
      • În scrîșnetul macaralelor de la vapoare... numai boii – victime nevinovate ale lăcomiei omenești, ședeau liniștiți. BART, S. M. 83.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Scrâșni + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09