scrâșnet sn [At: DOSOFTEI, V. S. Septembrie 31^v/18 / V: (înv) scârș~ / Pl: ~e / E: scrâșni + -et] 1 Zgomot caracteristic provocat de strângerea maxilarelor și frecarea dinților de jos cu cei de sus ca efect al mâniei, al furiei, al durerii etc. Si: scrâșnire (1), (rar) scrâșneală, scrâșnitură (1), (îrg) scrâșcare (1), (înv) scrâșnit¹ (1). 2 (Înv; fig; cu determinarea „dinților”) Suferință fizică (sau morală) foarte mare Si: (înv) scrâșnire (2), scrâșnit¹ (2), scrâșcare (2). 3 (Pan) Zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut, produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor), prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc. Si: (rar; pex) scârțâit¹ (1), scrâșnire (3), (rar) scrâșnit¹ (3), scrâșnitură (2), scrișcat, scrâșcat, (nob) scrijelire (2).