2 intrări

  • scovârdare scobârdare scoberdare scoverdare
  • scovârda scobârda scoberda scofârda scofârdi scovărzi scovârdi scovirda

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scovârdare sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ver~, ~obâ~, ~ober~ / Pl: ~dări / E: scovârda] (Îdt) 1 Curbare a lemnului sau a obiectelor din lemn Si: strâmbare. 2 Gârbovire a oamenilor Si: încovoiere, strâmbare.

scovârda vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~obâ~, ~vărzi, ~oberda, ~ofârda, (reg) ~di, ~ofârdi / Pzi: 3 ~dea / E: scovardă] 1 (Îrg; d. lemn sau obiecte din lemn) A se curba (1). 2 (Reg; d. oameni) A se gârbovi (2). 3 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A se scufunda . 4 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A aluneca (4). 5 (Reg; d. dinți) A crește neregulat. 6 (Reg; d. obrajii, ochii sau fața oamenilor) A se scofâlci (1).

scovirda[1] v vz scovârda

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SCOVÎRDÁ, scovîrdez, vb. I. Refl. (Despre scînduri, doage, șindrile și obiecte lucrate din astfel de materiale) A se încovoia la mijloc ca o albie, a deveni concav; a se scoroji.

SCOVÂRDÁ, scovârdez, vb. I. Refl. (Despre obiecte de lemn) A se încovoia la mijloc; a deveni concav; a se scoroji. – Din scovardă.

scovîrdéz v. tr. (d. scovardă). Munt. Fac concav, cocșovesc. Încovoĭ: un citireag scovârdat; bărbie scovîrdată (CL. 1920, 521). – Și scof- (după scofîlcesc).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOVÂRDÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

scovîrda vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scovârdáre, scovârdắri, s.f. (înv.) încovoiere, strâmbare.

scovârdá, pers. 3 sg. scovârdeáză, vb. I refl. 1. (înv. și reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoșa. 3. (înv. și reg.; despre suprafețe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinți) a se strâmba, a crește neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau față) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).

Intrare: scovârdare
scovârdare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scovârdare
  • scovârdarea
plural
  • scovârdări
  • scovârdările
genitiv-dativ singular
  • scovârdări
  • scovârdării
plural
  • scovârdări
  • scovârdărilor
vocativ singular
plural
scobârdare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scoberdare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scoverdare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scovârda
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scovârda
  • scovârdare
  • scovârdat
  • scovârdatu‑
  • scovârdând
  • scovârdându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • scovârdea
(să)
  • scovârdeze
  • scovârda
  • scovârdă
  • scovârdase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • scovârdea
(să)
  • scovârdeze
  • scovârdau
  • scovârda
  • scovârdaseră
scobârda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scoberda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scofârda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scofârdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scovărzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scovârdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scovirda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scovârda scobârda scoberda scofârda scofârdi scovărzi scovârdi scovirda

etimologie:

  • scovardă
    surse: DLRM