scovârdare sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ver~, ~obâ~, ~ober~ / Pl: ~dări / E: scovârda] (Îdt) 1 Curbare a lemnului sau a obiectelor din lemn Si: strâmbare. 2 Gârbovire a oamenilor Si: încovoiere, strâmbare.

scobârda v vz scovârda

scobârdare sf vz scovârdare

scoberda v vz scovârda

scoberdare sf vz scovârdare

scofârda v vz scovârda

scofârdi v vz scovârda

scovărzi v vz scovârda

scovârda vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~obâ~, ~vărzi, ~oberda, ~ofârda, (reg) ~di, ~ofârdi / Pzi: 3 ~dează / E: scovardă] 1 (Îrg; d. lemn sau obiecte din lemn) A se curba (1). 2 (Reg; d. oameni) A se gârbovi (2). 3 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A se scufunda . 4 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A aluneca (4). 5 (Reg; d. dinți) A crește neregulat. 6 (Reg; d. obrajii, ochii sau fața oamenilor) A se scofâlci (1).

scovârdi v vz scovârda

scoverdare sf vz scovârdare

scovirda^[1] v vz scovârda

SCOVÎRDÁ, scovîrdez, vb. I. Refl. (Despre scînduri, doage, șindrile și obiecte lucrate din astfel de materiale) A se încovoia la mijloc ca o albie, a deveni concav; a se scoroji.

SCOVÂRDÁ, scovârdez, vb. I. Refl. (Despre obiecte de lemn) A se încovoia la mijloc; a deveni concav; a se scoroji. – Din scovardă.

scofîrdéz V. scovîrdez.

scovîrdéz v. tr. (d. scovardă). Munt. Fac concav, cocșovesc. Încovoĭ: un citireag scovârdat; bărbie scovîrdată (CL. 1920, 521). – Și scof- (după scofîlcesc).

SCOVÂRDÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

scovîrda vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

scovârdáre, scovârdắri, s.f. (înv.) încovoiere, strâmbare.

scovârdá, pers. 3 sg. scovârdeáză, vb. I refl. 1. (înv. și reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoșa. 3. (înv. și reg.; despre suprafețe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinți) a se strâmba, a crește neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau față) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).