scontat, ~ă a [At: GHICA, C. E. I, 109 / V: (înv) ~ompt~ / Pl: ~ați, ~e / E: sconta] 1-2 (D. efecte de comerț) Scontabil (1-2). 3 (D. rezultatul, efectul unor acțiuni, evenimente, procese) Pe care se poate pune bază în mod anticipat, având în vedere anumite considerente (socotite drept întemeiate ori certe).

SCONTAT, -Ă, scontați, -te, adj. 1. (Despre polițe și alte efecte de comerț) Vîndut (în pierdere) înainte de scadență (pentru ca vînzătorul să beneficieze imediat de suma respectivă); cumpărat înainte de scadență (în schimbul unui beneficiu). Nici măcar n-am polițe scontate la vreo bancă. C. PETRESCU, O. P. I 53. ♦ (Despre efecte de comerț) La care s-a socotit scontul, a cărui valoare a fost diminuată cu echivalentul scontului. 2. Fig. Presupus, așteptat, prevăzut (avînd în vedere anumite considerente, socotite sigure). Rezultatele nu au fost cele scontate.

scomptat, ~ă a vz scontat

sconta vt [At: GHICA, C. E. I, 93 / V: (înv) escompta, e~ / Pzi: ~tez / E: it scontare, fr escompter] 1-2 (C. i. efecte de comerț) A cumpăra (sau a vinde) înainte efecte de comerț înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision). 3 (C. i. sume de bani) A încasa (de la o instituție financiară) înainte de termen, de obicei cu plata unei dobânzi corespunzătoare. 4 (Rar; c. i. sume de bani) A cheltui înainte de a fi încasat. 5 (C. i. rezultatul, efectul unei acțiuni, al unui eveniment, al unui proces) A conta cu anticipare, având în vedere anumite considerente (socotite drept întemeiate ori sigure).

SCONTA, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde polițe (sau alte efecte de comerț) înainte de termenul de plată (pe un preț mai scăzut decît cel menționat în poliță, așteptarea termenului și eventualul risc trecînd asupra cumpărătorului). Pentru buzunar cam puțin: una sută cincizeci lei scontați asupra salariului la un zaraf. GANE, N. III 184. Mumă-mea scontase al pensiei mandat. MACEDONSKI, O. I 45. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri sau socoteli în legătură cu un anumit fapt, a întreprinde ceva pe baza unui eveniment viitor, socotit ca sigur.

SCONTA vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare].

SCONTA vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare)

A SCONTA ~ez tranz. 1) (polițe, cambii etc.) A cumpăra înainte de scadență; a achiziționa prin scont. 2) fig. A aștepta dinainte, bazându-se pe ceva considerat sigur. ~ o avansare. /<it. scontare

scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.

* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța.

sconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 scontează; conj. prez. 1 sg. să scontez, 3 să sconteze

sconta (a ~) vb., ind. prez. 3 scontează

sconta vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 sg. și pl. scontează

sconta

SCONTAT adj. v. prevăzut.

SCONTAT adj. așteptat, prevăzut, previzibil. (Un efect ~.)