SCONTAT, -Ă, scontați, -te, adj. 1. (Despre polițe și alte efecte de comerț) Vîndut (în pierdere) înainte de scadență (pentru ca vînzătorul să beneficieze imediat de suma respectivă); cumpărat înainte de scadență (în schimbul unui beneficiu). Nici măcar n-am polițe scontate la vreo bancă. C. PETRESCU, O. P. I 53. ♦ (Despre efecte de comerț) La care s-a socotit scontul, a cărui valoare a fost diminuată cu echivalentul scontului. 2. Fig. Presupus, așteptat, prevăzut (avînd în vedere anumite considerente, socotite sigure). Rezultatele nu au fost cele scontate.