scontare sf [At: LM / V: (înv) e~ / Pl: ~tări / E: sconta] 1-2 Cumpărare (sau vindere) înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision).

SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta.

SCONTARE s.f. Acțiunea de a sconta și rezultatul ei. [< sconta].

sconta vt [At: GHICA, C. E. I, 93 / V: (înv) escompta, e~ / Pzi: ~tez / E: it scontare, fr escompter] 1-2 (C. i. efecte de comerț) A cumpăra (sau a vinde) înainte efecte de comerț înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision). 3 (C. i. sume de bani) A încasa (de la o instituție financiară) înainte de termen, de obicei cu plata unei dobânzi corespunzătoare. 4 (Rar; c. i. sume de bani) A cheltui înainte de a fi încasat. 5 (C. i. rezultatul, efectul unei acțiuni, al unui eveniment, al unui proces) A conta cu anticipare, având în vedere anumite considerente (socotite drept întemeiate ori sigure).

SCONTA, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde polițe (sau alte efecte de comerț) înainte de termenul de plată (pe un preț mai scăzut decît cel menționat în poliță, așteptarea termenului și eventualul risc trecînd asupra cumpărătorului). Pentru buzunar cam puțin: una sută cincizeci lei scontați asupra salariului la un zaraf. GANE, N. III 184. Mumă-mea scontase al pensiei mandat. MACEDONSKI, O. I 45. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri sau socoteli în legătură cu un anumit fapt, a întreprinde ceva pe baza unui eveniment viitor, socotit ca sigur.

SCONTA vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare].

SCONTA vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare)

A SCONTA ~ez tranz. 1) (polițe, cambii etc.) A cumpăra înainte de scadență; a achiziționa prin scont. 2) fig. A aștepta dinainte, bazându-se pe ceva considerat sigur. ~ o avansare. /<it. scontare

scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.

* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța.

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări

sconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 scontează; conj. prez. 1 sg. să scontez, 3 să sconteze

sconta (a ~) vb., ind. prez. 3 scontează

sconta vb., ind. prez. 1 sg. scontez, 3 sg. și pl. scontează

sconta

SCONTÁRE s. f. 1. (FIN.) Cumpărare, de către o bancă comercială, a unor titluri de creanță pe termen scurt. 2. A conta pe cineva; a se baza pe ceva.