8 definiții pentru scontare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta. – V. sconta.
SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta. – V. sconta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
scontare sf [At: LM / V: (înv) e~ / Pl: ~tări / E: sconta] 1-2 Cumpărare (sau vindere) înainte de scadență (cu scăderea unei dobânzi și a unui comision).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCONTARE, scontări, s. f. Acțiunea de a sconta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCONTARE s.f. Acțiunea de a sconta și rezultatul ei. [< sconta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scontare s. f., g.-d. art. scontării; pl. scontări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SCONTÁRE s. f. 1. (FIN.) Cumpărare, de către o bancă comercială, a unor titluri de creanță pe termen scurt. 2. A conta pe cineva; a se baza pe ceva.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scontare, scontărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a sconta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- sconta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.