2 intrări

10 definiții

SCOÁCE, scoc, vb. III. (Regional) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, «scoc» (fierb) smîntîna la foc. ȘEZ. VII 98. ◊ Fig. Se vede că redactorul Curierului are drept calimară o oală de scopt politica. ALECSANDRI, S. 88. ◊ Refl. pas. Chișleagul... se scoace (se pune la foc, de se încheagă în brînză) și, turnîndu-se în strecurătoare, căpătăm brînză de vaci. ȘEZ. VII 98. 2. Refl. A fermenta, a dospi. (Fig.) Nu trebuie... să stea mulți la grămadă și culcați, pentru că de fierbințeală îndată se scoc și pier în iarnă. DRĂGHICI, la TDRG.

SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.

SCOÁCE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuți, înăcri, încinge, răscoace, strica.

scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace.

A SCOÁCE scoc tranz. pop. (chișleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat. excoquere

scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE].

2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scoáce vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA.

Intrare: scoci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scoci scociul
plural scociuri scociurile
genitiv-dativ singular scoci scociului
plural scociuri scociurilor
vocativ singular
plural
Intrare: scoace
verb (VT661) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scoace scoacere scopt scocând singular plural
scoace scoaceți, scoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scoc (să) scoc scoceam scopsei scopsesem
a II-a (tu) scoci (să) scoci scoceai scopseși scopseseși
a III-a (el, ea) scoace (să) scoa scocea scoapse scopsese
plural I (noi) scoacem (să) scoacem scoceam scoapserăm scopseserăm, scopsesem*
a II-a (voi) scoaceți (să) scoaceți scoceați scoapserăți scopseserăți, scopseseți*
a III-a (ei, ele) scoc (să) scoa scoceau scoapseră scopseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)